.. ce rasă are.
Oricât de drăguţ a fost el şi oricât de ataşaţi am devenit în 3 săptămâni, Husky (ştiu, tâmpit nume) a trebuit să plece. I s-a găsit o stăpână cu casă la marginea oraşului, chestie importantă din cel puţin două puncte de vedere. În primu’ rând că acolo va avea alţi câini cu care să se joace şi cu care să socializeze, spre deosebire de un apartament de bloc în care se cam plictisea de moarte şi lătra la uşa de la intrare. În al doilea rând, are spaţiu deschis în care să se manifeste, tot spre deosebire de 4 pereţi la bloc între care abia avea loc să alerge. La doamna respectivă va avea o curte destul de mare şi alţi 4 câini cu care să-şi petreacă zilele, ea fiind pare-se o iubitoare de animale. De altfel pe lângă câini avea şi o echipă de peste 10 pisici, toate animalele fiind îngrijite şi întreţinute corespunzător. Rar mai găseşti oameni iubitori de animale, în special pe criză nu mă aşteptam. E drept, nu eu am căutat stăpânul nou, mama s-a ocupat de chestiune.
Personal mi-ar fi plăcut să-l ţinem, da’ sincer spun că mi-s prea leneş să-i fi oferit partenerul necesar personalităţii lui – mai ales dacă urmează să crească de talie mare; veterinarul a rămas interzis când a văzut că în 3 săptămâni de stat la noi a pus pe el 3-4 kilograme, urcând de la rahiticul 2 la peste 5. Galopa în creştere, se smucea cu forţă în lesă deja, lătra cu răutate la trecători, tot tacâmul. A-l ţine la bloc nu-i face dreptate, oricât de amară e pilula asta pentru mine. Am de muncă 8 ore, am de dormit, am uneori chestiunile personale de rezolvat .. era fain să-l fi avut part-time, ca pe un obiect. Nu merge aşa.
Cam cu părere de rău despărţirea, cre’ că simţea şi el că pleacă pentru totdeauna. Şi chiar sună plat, da’ niciodată nu-ţi dai seama când a trecut timpul – nu până trebuie să laşi în urmă ceva.
Mnoa, asta e. Rămas-bun, amice :) Cristoştii mamii ei de viaţă ..
L-ai luat știind că ai să îl dai?
Daca va avea o stapana misto si spatiu, e bine. La varsta asta nu sunt asa mari traumele, ca nu s-a atasat atat de mult cat ar fi facut-o dupa cativa ani de trait cu tine. Daca nu ai chiar timp de el, e o decizie buna.
Am doua potai in apartament, talie mica-medie, luate de pe drumuri. Dar ai mei is acasa toata ziua, deci are cine sa se ocupe de ei.
Cristina:
L-a luat mama de pe strada pentru ca era intr-o stare jalnica – zgribulit, balonat, inca un pui. Acu’ e sanatos din nou si in crestere, are nevoie de spatiu sa se dezvolte.
Ramona:
Ei, asa da.
Bine că te-ai putut despărți de el pentru binele lui, eu nu cred că aș fi fost în stare :)
baww
nu-ti mai cere scuze atunci cand comentezi pe blogul meu. esti bine venit oricand.
am si eu o pisica pe care am “cunoscut-o” atunci cand m-am mutat. m-am atasat de ea si de atunci a ramas la noi. m-am gandit ca si atunci cand ma intorc in romania sa o iau cu mine. imi e prea draga.
nu-ti mai cere scuze atunci cand comentezi pe blogul meu. esti bine venit oricand.
am si eu o pisica pe care am “cunoscut-o” atunci cand m-am mutat. m-am atasat de ea si de atunci a ramas la noi. m-am gandit ca si atunci cand ma intorc in romania sa o iau cu mine. imi e prea draga.
Internet Explorer detected ftw~!
spike is back :P
[…] dAImon dear, please be so kind to ..leapsa. blogthings, leapsaacuma, aia, alea, astea, bine, carti, cred, csi ny, desene, dragos, new years resolutions, oameni, oare, parca, pasat, pe aici, poate, sa zic, stie, true blood ← Miracolul ardeiului iute (murat) /* */ […]
Eu am curiozitate, cum stiai cand latra cu bunatate? :P
Pai la aia cu care nu avea treaba nu latra, maraia putin si ii lasa sa-l mangaie.
uite, Luka are curiozitati. Pot sa zic io…pot…pot? un caine care latra cu bunatate e ca un barbat care fute cu bunatate, nu exista o definitie, nu gaseste pe Google, pur si simplu stii. :D
E incredibil de scump.
8 ore de munca si ceva chestii personale care nu mai lasa loc si de caine. Apai tu esti cam gras….parerea mea.
Felicitari, ai descoperit evidentul. Tu si Madalina Tudor.
Da’ apropo, nu ma obosea sa ies cu cainele la plimbare de 3-4 ori pe zi, been there done that.
Obosea in schimb sa tot sincronizez orarul cu altcineva astfel incat sa nu lasam animalul singur acasa nicicum – de doua ori am incercat pe timp scurt, de doua ori s-o apucat sa scheaune de se auzea la 3 etaje distanta. De aia mi se si pare ampixulea sa tii animale inchise la bloc, fara companion, intr-un numar mic de metri patrati. Da’ e deja alta discutie.
Oameni limitati gasesc scuze….dar asta-i alta poveste. Ma gandesc ca putina imaginatie putea rezolva problema scheunatului.
Cine-i madalina tudor?
Oamenii limitati se apuca sa despice firu’ in patru pe internet la 2 noaptea pentru ca n-au ce face, sigur ca da.
Bey asta, care parte din “l-am salvat pui fiind da’ n-am intentionat sa-l pastram” n-ai inteles-o in comentariul #3? Restul detaliilor sunt fix asta, detalii, si anume diferenta intre faptul ca l-am dat cuiva dupa o luna in loc sa-l dam cuiva dupa 45 sau 60 de zile.
am scris 5 comentarii si pe urma le-am sters… pentru ca in mod normal dupa povestea asta ar urma un moment de liniste
Oameni care despica firu’n 4 la 2 noaptea……isi permit.