Am azi o curiozitate la onor publicu’ cetitor: ce ceai vă place?
Personal am .. dezvoltat o oareşte pasiune acum câţiva ani pentru ceaiul verde. Majoritatea oamenilor pe care-i cunosc îl consideră câh, amar şi najpa. Iar el chiar este. Amar şi najpa. Da’ are o aromă dincolo de aceste defecte – la fel cum cafeaua cu cât e mai amară e şi mai aromată, prin urmare mai faină. Am tot experimentat de-a lungul timpului, încercând diverse combinaţii de ceai; majoritatea ies prost spre foarte prost, de-ţi vine să arunci copiii pe geam. Într-o seară am descoperit ceaiul roşu (într-un birt neuzual, Scârţ parcă) – ăsta are gust de plante uscate, pământiu aş zice. Exact ca ceaiul verde, are o aromă greu de descris, da’ care face toţi banii odată ce treci de prima impresie.
Mnoa, iar astea două combinate dau un rezultat să zicem .. neuzual. Nu aromat în sensul drăguţ şi interesant şi gâdilător de simţuri, dimpotrivă. E aşa, un gust şi-un miros de trudă, de bătătorit şi de pajişte. Hai să risc a spune rustic, în orice caz ne-citadin, pe fundal de muzică bisericească sau veche. Genial, după umila mea părere. Un plic din fiecare, ţinute în ceainic 15 minute, băut în două reprize. Călduţ, nu cald.
În altă ordine de idei, am mai încercat să amestec verde cu negru. Din păcate iese o combinaţie prea puternică chiar şi pentru gustul meu, mai ales dacă faci greşeala să-l uiţi mai mult de câteva minute; se suprapun, fiind ele aceeaşi plantă doar că în stadii de oxidare diferite. În schimb am descoperit o combinaţie interesantă, ceai negru cu mentă. Ambele sunt aromate puternic şi în loc să se încalece ele se completează reciproc. O încântare să stau cu ceaşca aburindă sub nas, după ce am lăsat câte un plic din fiecare să stea în ceainicul acoperit vreo 20 de minute. Merge şi un strop de apă cu lămâie, da’ un strop, nimic mai mult, altfel se simte lămâia mai puternic decât orice altceva. Limonadă, nu Helas. Se completează cu Bach în fundal după gust.
Mnoa, combinaţiile dinsus îmi plac şi-s excelente pentru mine, am mai zis. Totuşi sunt mereu deschis la noutăţi, şi reiau curiozitatea de la început: dumneavoastră cunoaşteţi şi/sau beţi vreo combinaţie interesantă?
~~~
Vag pe subiect: apa din Timişoara e suficient de proastă încât să-mi placă mai mult fiartă decât altfel. Acu’ 10 ani era oarecum acceptabilă, astăzi nu. Şi cum ceaiul merge şi vara şi iarna … mno, aşa am ajuns să fac combinaţii. Din greşeală.
Ceai mate, without a doubt. Nu prajit, nu cu nu stiu ce arome, ceai mate simplu.
Mie, dintre ceaiurile propriu-zise, îmi place cel mai mult cel alb. Are un gust mai fin și, în combinație cu mandarine sau cu puțină esență de vanilie e foarte bun. Tot cu vanilie îmi place și rooibosul, care nu-i chiar ceai, deși îi spune ceai roșu. E bun și cu mere, papaya sau alte fructe zemoase.
Dacă îți place mai spicy, poți încerca rooibos cu ginseng. Ceaiul negru îl beau doar dimineața, în loc de cafea.
Dacă te tentează să încerci un rooibos cu măr copt, e foarte simplu de făcut acasă. O jumătate de măr copt în cuptor până devine auriu și 2 lingurițeă de rooibos (sau 3 pliculețe, dacă așa îl ai) se fierb 5 minute în apă clocotită. Să fie cam jumătate de litru de apă. Mie-mi place tare mult și are o aromă deosebită.
Am văzut pe TVR Info un documentar bun despre cultivatorii de ceai din Japonia, obsedaţi de perfecţiune ca în tot ceea ce fac ei. M-a fascinat să aflu că bătrînii japonezi îşi cultivă ceaiul pentru folosinţa proprie la ei în curte, aşa cum noi plantăm gard viu. Nu mai pomenesc de procedee străvechi de prelucrare… Merită văzut :)
@angela:
să nu zici şi numele documentarului cumva! :))
(sau când l-ai văzut, ca să pot căuta eu titlul..)
@Cristina:
mnoa, mersi de idei, si mie-mi place rooibos (rosu, whatever) cu portocale sau mandarine.
in ala negru merge esenta de rom foarte bine :D
Beale combinat : alb, rosu, verde si negru.
Serios.
În ordinea următoare: verde, roșu, negru, alb, colorat (de diverse fructe). Un loc special are ceaiul de ghimbir.
Fiecare pentru minunile propri, la momentul potrivit al zilei. :)
‘fructe de padure’ care defapt e ceai negru cu colorant?
[…] comentarii de tocit unei turme de vite, cum bine stabilea un comentator acum un an si restul zile. Bravo, ba. [↩] Rubrica: Gandesc, deci gandesc Puteti urmari raspunsurile prin fluxul RSS 2.0. […]
Popoarele bautoare de ceai din greu uneori nici nu considera ceai orice fiertura (ori e planta de ceai in ea, ori nu-i ceai rezultatul). Ceea ce reduce deja culorile considerabil. Altminteri acum mi-s mai degraba cu cel verde si ocazional cu plante diverse ca verbena.
[…] dAImon amestecă ceaiuri și cere păreri, mi-a adus aminte de ceva mini-aventuri create de ceaiuri negre, […]
[…] ziceau ca zeii leaga toate chestiile din natura. Acum ie internetii. Deci Daimon scrie pe blog despre ceaiuri cu efectul ca Diana scrie despre amintiri cu ceaiuri, ca sa vedeti configuratie astrala magica in […]
Stau si ma uit ca bou’: nu reusesc sa inteleg cum mama dracu’ a reusit Bogdan sa introduca comentariul #1 pe data de 11/11 cand articolul e de pe 30/11.
@Diana : Stiu distinctia – daca nu-i din planta de ceai atunci e infuzie, alta mancare de peste. Da’ cum limba romana ingaduie confuzia intre cele doua, mi-o ingadui si eu.
Cand n-am chef sa ma complic beau ceai negru earl grey pt gustul puternic de bergamota. cu lapte si-ndulcit e excelent. Acasa imi beau amestecurile luate din carturesti, cam toate pe baza de ceai negru. Rar am cumparat verde sau alte culori. Ai dreptate negru cu menta e misto. Aveau Gunpowder with mint, sortiment pe care l-am baut obsesiv o vreme.
Eu nu beau ceai f des, insa cu adevarat mi-au placut 2: un ceai sud-african dintr-o planta rooibos, din care iese ceaiul numit “bush tea”, si un ceai de jasmin pe care l-am baut o data la Hong Kong si care efectiv am simtit ca mi-a “dat viata”, (mai ales ca eram frant obosit de jet lag), asa de echilibrat aromat si potrivit de dulce-amar, (fara zahar), si catifelat, si perfect la temperatura potrivita, mi s-a parut ! Nu am gasit echivalent in alte locuri unde se mai gaseste jasmin tea de atunci.
Ie ceai rosu bre ala african. Iar ala de iasmin ie combinat cu verde.
Ceai de tei cu miere (nerecomandat tie).
Imi place foarte mult ceaiul din codite de cirese e aromat si-mi aduce aminte de Sake-le ala bun de la Dragon. Foarte des, din cauza problemelor cu rinichii, beau un coctail dragut din codite de cirese+soc+matase de porumb+ salvie si cicoare. Cand ma mai bate gandul sa dau kg jos beau ceai verde cu ginseng care e int pt ca nu e foarte amar.
Freud, Rudolph:
Da, iasomie cu verde, chiar recent am gustat. Cam slab pentru gustul meu, însă cu miere şi în anumite contexte se potriveşte perfect. Spre exemplu într-un birt în care se cântă jazz, declamând poezie modernă retardată.
Din păcate n-am reţinut cine era producătorul ..
Corpus Perlucidus:
Verde cu ginseng e ăla în urma căruia faci pe tine? Cred că am avut ocazia să-l experimentez o dată, once and never again.
Poate-mi faci şi mie cândva cocktailul tău, sună interesant, mai ales că habar n-am cum ar trebui să fie gustul de cicoare sau salvie.
Mei, ot : ti-am raspuns la email dar mi-a revenit bounce.
Am incercat, altii pot sa-mi trimita fara probleme. If it’s worth the effort maybe send to admin AT daimon.me ?
Cel mai bun ceai a fost un ceai de fructe de padure f rece si cu multa miere si lamaie.
Lol ce spam.
[…] out stuff to be learned by rote by a herd of cattle, as a commentator well pointed out a year ago. Well done, dood. […]