Un fel răspuns pentru “SAB Miller, avem faţă de dobitoci?”

Au fost Serbările Timişoreana de anul ăsta. Estimam c-or să fie naşpa. Pot spune că, cel puţin din experienţa mea, or fost chiar ok însă.

Nu am, din păcate, numere vizavi de participarea la festival. În anii trecuţi oamenii de la Timişoreana se grăbeau să se laude cu câte sute de hectolitri de bere au vândut .. anul ăsta nu. Ochiometric, pot spune c-au fost câteva mii în zilele de weekend când am fost eu (prima, la Mărgineanu – şi ultima, la Cargo şi Phoenix). Rămâne o întrebare deschisă câţi oameni au mers în timpul săptămânii, şi chiar sunt curios dac-am nimerit-o când am spus că “oferta” muzicală de peste săptămână nu va atrage lumea. Până atunci, să presupunem că au avut succes; ce ne costă?

Altminteri, să vă spun câteva cuvinte despre concertele la care am fost. Mărgineanu s-a oprit din cântat în prima zi de festival la 22:15 (aproximativ), sub motiv că n-au voie să stea după acea oră, că au fost plângeri de la locatarii din zonă. Ceea ce e şi adevărat, s-a cam plâns lumea în anii trecuţi, a fost şi subiect de presă, etc. Doar că Phoenix, în ultima zi, au încheiat la 00:00, după care au mai fost trase şi artificii. N-ar conta foarte mult, însă mi s-a părut amuzant oarecum.

Cargo au avut parte de-o sonorizare excelentă. Pur şi simplu cine a făcut sunetul l-a gândit detaliat, aşa că s-a auzit vocea perfect peste instrumentaţie. Bonus, cineva a avut ideea să monteze aruncătoare de flăcări pe scenă (chestie pe care-am cerut-o într-o doară şi la care nu m-aş fi gândit c-o să chiar văd pe o scenă din România). Al doilea bonus, băieţii de la Cargo au pus mâna şi pe lângă lălăielile uzuale (da, au început cu obligatoriul Ziua Vrăjitoarelor) au băgat şi-un Ţepes. Pe bune, l-aş ţuca-n frunte pe ăla care le-a gândit programul anul ăsta⁽ⁱ⁾.

Phoenix .. cu Phoenix e păroasă oarecum chestia. Au avut şi ei parte de spectacol cu flăcări, ba chiar au avut şi-un grup încălzit care i-a primit scandând aia cu “fie să renască numai cel ce har ..”, refrenul e faimos. Teoretic vorbind aveau reţeta perfectă pentru o seară memorabilă. În practică au avut sunetul futut – basul supra-reprezentat, vocea acoperită de instrumente. Din prima piesă (“Timişoara”) n-am înţeles nimic, deşi am cântat cu toţii urmând linia melodică. Eu unul chiar mi-am schimbat locul, crezând că fiind în faţa boxelor aud cu distorsiuni; n-a fost cazul, sunetul a ieşit mediocru per total. Încă o chestie, au cântat .. fără feeling, fără chef, nu ştiu cum să explic; tehnic vorbind totul a fost la standarde, până şi solourile de pe Negru Vodă. Dar ceva a lipsit, jumătate de concert a stat publicul şi s-a uitat la ei cum încearcă să facă ceva pe scenă. A, seara s-a închis fără să ni se îngăduie să cerem BIS celor de la Phoenix, ci direct lansând artificiile.

Per total, o experienţă chiar acceptabilă având în vedere că vorbim de-un eveniment gratuit :) Rămâne la latitudinea fetelor ce mă contestau la însemnarea originală să spună ce cred ele. Io-s aşa .. zen.