Ia s-auzim un lăutar numit Marian Hulpuş, cântându-ne de dor şi inimă albastră:
As da toate zilele
pentru o ora de amor
(pentru o ora de iubire)
cu tine si apoi sa mor
(cu tine si apoi sa mor)
Noa, ce ne evocă versurile astea? Ei, poate seamănă cu ceva ce ştim ..
O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Dar da-mi o alta soarte,
Caci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi, în schimb
O ora de iubire…
Sfinte căcat! Eminescu! Eminescu rescris!
Cu o diferenţă:
Ce-ti pasa tie, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?Traind în cercul vostru strâmt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.
Ditamai Luceafărul, de ce s-ar încurca el cu pizduţe? E de înţeles că s-a enervat cînd l-o înşelat proasta cu Cătălin.
Autorul nostru dinsus .. el e mai uman.
ochii nevazuti se uita
timpul spala orice rana
dar eu ti-am iertat greseala
si inima mea te cheama
si inima mea te cheama
(bis)
Ştiu, sunt minim tendenţios dacă nu rău-intenţionat cu comparaţia asta. Mea pulpa.
No, n-am inteles ce facem aici …? Ne place sau nu? Inca nu ti-ai pus pe de-a-ntregul haina de hater pe tine? Esti cam dulce si scurt in analiza.
Păi ne place ce-o făcut, şi suntem hateri pe Eminescu c-a creat un luceafăr care nu-i, în final, deloc uman.
Sau:
Vă văd lungiți pe patul juneții ce-ați spurcat-o,
Suflând din gură boala vieții ce-ați urmat-o,
Și arși pân-în rărunchi,
Sau bestiilor care pe AZI îl țin în fiară,
Cum lingușiți privirea cea stearpă și amară,
Cum cădeți în genunchi!
JUNII CORUPȚI