Articol.

Am putea începe de la definiţia articolului: în principiu tot ce-i publicat pe-un blog. Totuşi, a publica un singur simbol ortografic n-o fi acuma vreo reuşită, aţi zice.

Totuşi, de ce nu? Până la urmă, deşi blogul nu-i un tot unitar, articolul este prin el însuşi. Articolul îşi creează propriul context, ca atare un articol format exclusiv dintr-un “.” va fi deci articol. Ba chiar, culmea postmodernismului, două articole identice vor fi însă diferite în funcţie de persoana care le publică. Curat murdar.

Dacă ţineţi să spuneţi că “.” nu-i articol, hai să aflăm totuşi ce-i un articol. Ajunge un singur cuvânt? Na, scriu “Plouă.”, am făcut articol. Parcă tot nu-i bine. Ajunge o propoziţie? Parcă e totuşi prea în stil twitter. Uneori o propoziţie ajunge, însă acompaniată de alt tip de comunicare, de exemplu dacă introducem în articol şi un videoclip.

Pasul logic următor ar fi paragraful. Într-o vreme ăsta era standardul de aur, scriai un paragraf şi ajungea pe post de articol. Probabil încă mai ţine chestia, nu prea mai urmăresc blogosfera românească decât foarte selectiv.

Presa îşi îngăduie să publice câte un singur paragraf. Totuşi, comunicarea funcţională din presă nu se compară cu blogul şi literatura. Desigur, dacă facem presă din blog, hm. Poate.

În orice caz, acesta a fost un articol. Şi cu, şi fără notele astea de subsol. [↩]