Se face că există o bibliotecă filială.
Şi că la asta, când iei o carte unicat, trebuie s-o prelungeşti cărând-o după tine, pentru a fi scanată. Aşa mi-a explicat amabil tanti aia. La fel de amabil cum mi-a spus că biblioteca se închide în curând. M-am mirat că British Library pot prelungi cărţi chiar şi prin telefon, iar ei nu. Hmmpf.
Astăzi, deadline la un manual, uit de mine şi trece ora fatidică 14:00. Am la mine manualul, dar nu şi CDul ataşat, deci nu pot preda la centru. Sunt unde şi-a înţărcat dracu’ iezii, nu mă tentează să merg până acasă pentru un rahat de disc. Zic eu că n-o fi foc, sun la BCUT, relaţii cu clienţii. Mă preia o tanti drăguţă care nu doar că îmi prelungeşte telefonic cărţulia (pe baza codului de pe legitimaţie), dar îmi şi spune să stau dracu’ liniştit şi să nu cred în zvonurile de închidere.
Spume. Draci. Dumnezei şi grijanii pe pereţi. Sunt ferm convins că deşteapta de la filială nu avea chef să tasteze cele câteva chestii necesare pentru a prelungi .. şi mă gândesc că toată iarna am cărat la un manual de C de mi s-a făcut rău ..
De acu’ înainte o să mă fac comod în filială, ca pe moşia mea. Fără drept de replică sau crâcnire, după faza asta.