PAsul

..  privea cu ochi cald-visători înspre Marea Trecere, ezitând vag între hotărârea unui pas sau dulcea amânare a inevitabilului; ştia că odată şi-odată va trebui s-o facă, va fi împinsă brutal de apăsarea celor de-o seamă cu ea, totuşi găsea delicioasă încetineala aceasta a indeciziei. Gândurile i se învolburau precum norii bătuţi de vânt, era liberă să facă ce doreşte însă timpul se scurta iremediabil; se bucura dureros de fiecare fracţiune de secundă ce-i rămânea la dispoziţie, o încânta nesupunerea, se bălăcea în refuz ..

Brusc se hotărî, îşi făcu avânt şi puse la rândul ei piciorul pe trecerea de pietoni. Mai avea 4 secunde de verde!

( al naibii, de bună voie n-aş fi scris nici plătit .. )

( 646 caractere, nu-i chiar arhiscurtă )

La ce-i bun internetul
Despre păcatul cel prearuşinos al malahiei

Comments 4