O să fiu concis azi. N-am chef să fac urări. Ştiu că, pe vremurile când eram copchil, priveam la muntele de felicitări primite în familie (yeah, pe atunci se foloseau scrisori, maică) — şi mă întrebam dacă o să fiu în stare, atunci când o să fiu mare, să fac la fel. Să compun în câteva cuvinte un munte de urări şi sentimente.
A trecut timpul, şi din păcate văd că tradiţionalele urări au devenit un fel de corvoadă. Obligaţie. Faci asta pentru că “trebuie”, pentru că aşa se obişnuieşte. Şi nu vreau asta. Nu vreau să-mi storc creierii gândindu-mă cum să fac din rahat bici compun ceva diferit cu aceleaşi cuvinte seci.
Ah, da, îmi cer oficial scuze că am trimis mass sms de Crăciun. Totuşi, pe 25 decembrie, Marele Sărbătorit este Iisus, nu suntem noi şi burţile noastre. Sau brazii plini de cadoaie.
Vă pup pe toţi şi toate .. may it be the best year yet, 2008. De restu’, să fiţi iubiţi şi să iubim la rândul nostru .. that’s all that matters, in the end.
Să curgă şampania!