Prin urmare, îmi rup 5 minute să completez o fiţuică d-aia de “Sugestii şi reclamaţii”, cu doleanţa mea de a fi creată o staţie de autobuz, acoperită şi cu bănci pentru ăia mai obosiţi. Nu dau detalii despre mine, doar numele şi vârsta, plus telefonul. Spre surprinderea mea, a doua zi dimineaţă primesc un apel de la serviciul de relaţii cu clienţii, pentru a se asigura că într-adevăr vreau ce am scris, şi să mă asigure că se va lua în discuţie propunerea, la nivel managerial, cu prima ocazie.
Desigur, poate e doar o gogoaşă. Poate vor discuta şi vor decide că nu rentează. Dar măcar au avut bunul simţ să dea un semn, să .. acknowledge .. că le-am zis şi eu ceva acolo. Two-way comunications, you know. Asta prin contrast cu rataţii de la Kaufland, cărora le-am depus o cerere/reclamaţie mult mai importantă : doream să aflu de ce nu mai acceptă anumite bonuri de masă, brusc, şi dacă situaţia este pe cale să se remedieze sau nu; în fond, asta îi poate determina pe mulţi oameni să renunţe la a fi clienţi. Am primit asigurarea că voi primit un răspuns, chiar de la managerul de magazin; promisiune a rămas!
Probabil dacă voi avea chef, va urma un mic set de imagini despre calitatea clienţilor Real ..