Mi’era frică de această întâlnire: Poli a pierdut în Uefa şi a remizat cu Constanţa, iar Cfr se bate de la egal la egal cu echipe de Uefa.
Şi totuşi! Echipa noastră are faţă de competiţie. Nume ca Dubarbier, Culio sau Tony, nu mai reprezintă totemuri sau reprezentări are unor zei sacri. Un 2-1 care îi întunecă puţin drumul lui Trombetta, şi luminează obrazul Timişorei. Un Cisovski remarcabil, şi o echipă ce a jucat la maxim timp de 90 de minute.
Ce mi’e ciudă, este că am preferat comfortul casei mele.
Dar, above all, bravo Poli! Tempo Poli!