Chiar dacă piţipongeala şi cocalarismul încă n-au definiţii în dicţionare, ele totuşi au înţelesuri destul de bine definite. Spre exemplu, am putea spune că un om e cocalar dacă e mai degrabă interesat de aspectul exterior al lucrurilor, de cum par ele, de valoarea lor imediată în bani şi-n imagine. Cu alte cuvinte, cocalarul este anti-intelectualul get-beget, Antihristul care va aduce prăpădul asupra ţării prin Incultură Crasă. Cocalarul se pozează cu bani în mână, cocalarul râgâie seminţe pe plajă în Spania, cocalarul preferă să poarte trening treling Nike şi să aibă frizură care să-l scoată în evidenţă. Cocalarul nu înţelege subtilitatea, şi o respinge instinctiv.
Bun. În contrapartidă, cum îs oamenii De Rând? Hai să aflăm, spre exemplu citind răspunsurile unor astfel de oameni de rând la întrebarea “Merită să vizitez Praga?“:
au cladiri vechi frumoase, este o piata foarte faina cu niste biserici vechi, super….
mi se pare ca este si un castel acolo, daca nu ma insel… merita vizitata… Praga e unul din cele mai frumoase orase europene… cafenele curate si frumoase, terase…. e frumos
locurile de vizitat sunt cele pe care le intalnesti in orice ghid turistic:
– piata veche cu statuia lui Jan Hus si orologiul astronomic;
– piata Wenceslav – care nu e piata, e de fapt un fel de Champs Eilse (sic!) al Pragai;
– cartierul evreiesc – cimitirul, sinagogi, orologiul evreiesc, toate situate printre niste stradute cu cladiri superbe;(etc etc)
cu o harta buna si cu grija sa nu treci degeaba de doua ori prin acelasi loc, vezi destul de multe. si daca tot stai 4 zile – chiar daca ai treaba 2 dintre ele, probabil seara ai timp; nu cumva sa stai in camera
Eu abia marti seara am revenit dintr-un circuit care includea si Praga , unde am stat 3 zile, si nu are rost sa va spun cat de tare m-a impresionat si cat de tare m-am indragostit de orasul asta. e superb si il recomand tuturor. Chiar e de vis. Si Viena e frumoasa, foarta frumasa, dar parca Praga are o caldura in plus si e mai plina de viata si de tinrete. E splendida.
Recomandare: daca te plimbi pe Vltava, o sa vezi pe deal un turn care aduce a “Eiffel”; ia-o intr-acolo. Pe drum vei trece pe langa ambasada Romaniei; in dreapta e palatul prezidential care chiar merita vizitat. Daca o iei pe straduta inainte, chiar cand sa faci stanga spre turn, vei trece pe langa o manastire. Vis-a-vis de manastire este o carciuma unde ai sa gasesti bere neagra la 14% alcool.
Lasand la o parte berea, neaparat trebuie vazut palatul prezidential!
Deci ei nu-s cocalari, ei nu recomandă oraşul pentru pizdele de acolo sau pentru beţiile crunte. Îs oameni de bine şi culţi, s-a înţeles? Dacă-i întrebăm, ei sînt nişte oameni chiar mai sus pe scara evoluţiei, ştiu să discute Civilizat pe un Forum Internautic fără să se înjure.
Totuşi .. oraşul e fain şi clădirile sunt “super”? Credeam că ideea călătoritului este să vezi multe chestii din care să alegi 2-3 şi pe alea să le recomanzi cu toată căldura şi energia, în detaliu şi aşa mai departe. Totul e super, totul e ca-n ghidurile turistice. Ce-i de văzut? Totul, nimic anume. Românii călătorind dezghioacă atmosfera locului în 3 zile şi-o pricep imediat cum au pus piciorul în oraş, nu se poate povesti câtă superficialitate expiră din chestia asta.
Ce înţelege un cocalar dintr-o piesă muzicală? A, că-i “de suflet” şi că e la sentiment. Sau că-i de danţ. O emisiune la tv e de râs, un film e cu acţiune sau cu Chestii Complicate, mâncarea e bună şi aromată. Cocalarul în străinătate nu observă multe, iar ce observă e uşor catalogabil în mi-a plăcut / nu mi-a plăcut. Omul de rând, cu toată mândria lui că nu-i un cocalar infect, observă fix aceleaşi lucruri. Şi-atunci care e diferenţa? A, cocalarul măcar are curajul să-şi facă opiniile cunoscute.
Mersu’ în străinătate are rol formator asupra persoanei. Ăsta e scopul corect şi ultim al plecatului dintre cei 4 pereţi de-acasă şi din locurile tale cunoscute. De asta merită tot efortul, toată cheltuiala de timp, bani şi inteligenţă să te-nţelegi cu străinii: înveţi ceva nou. Înveţi poate că ce-i “de bun simţ” la tine e ridicol la mexicani, descoperi că ospitalitatea românească e diferită de cea arabă, că femeile din Marea Britanie procedează mai libertin când au chef de sex, tot felu’ de chestii care în final îţi oferă o perspectivă mai largă asupra umanităţii odată întors acasă(i). Faptul că vezi 3 sau 5 castele nu-ţi oferă mult material, prin comparaţie. Bravo, ai văzut fructele civilizaţiilor străine, ai bălit la ele, dar care-i diferenţa faţă de a te uita la National Geographic? A, c-ai pipăit cu mâna ta, big fleoşc. Unealta cognitivă a omului primitiv, am văzut deci chiar există.
Evident, turismul în sistem HoReCa nu-ţi poate oferi chestii de valoare din care să poţi muşca(ii). Vorbitul în engleza turistică nu-ţi oferă asta, nu te învaţă despre cultura cehă. Mâncatul la restaurant nu-ţi spune nimic despre oamenii locului din Córdoba, în afară că poate nu-s aşa hoţi ca românii de la sud-estul Carpaţilor. Mersul la Londra ca să admiri Tamisa .. haida-de. Sincer, bunică-mea care o făcut comerţ şi cu sârbii, şi cu ruşii, şi cu ungurii la ei acasă rupând-o chinuit pe limba lor cred c-o înţeles mai multe din culturile străine decât reuşesc românii plecând astăzi în concediu. Care concediu e, de altfel, folosit ca o scuză.
E concediu, mergem să ne relaxăm, nu să învăţăm acuma poloneză sau greacă. Nu mergem să ne pierdem timpul târguindu-ne la piaţă, admiţând c-am trecut peste prima barieră. Nu stăm să gătim sau de vorbă cu oamenii locului, ferească sfântu’ de aşa plicticoşeală. În schimb comandăm acelaşi Cola-Cola în aceeaşi limbă engleză, tot ce variază e decorul barului; vezi, e ca-n filme unde schimbi decorul şi-ai schimbat epoca. Iar noi vrem viaţă ca-n filmele americane, sigur că da. Să ne salute frumos recepţionerul, să mergem pe străzi frumos pavate, timp de măcar două-trei zile să ne prefacem c-am fi oameni şi ne putem amesteca între oamenii normali(iii). Indiferent că oamenii locului numa’ normali nu se văd pe ei înşişi, ba chiar dacă ajungi să-i întrebi ţi-or spune că au fix aceleaşi probleme ca ale tale de acasă. Detalii care nu se poate.
Io-s totuşi curios, rămân cu întrebarea suspendată: cum facem să aplicăm definiţia cocalarului mai multor români?
Ptiu, drace. Stiam eu ca sunt pitzi, dar nu stiam exact de ce. Mnoa, bine ca stiu acuma, sa trec si peste criza asta de identitate :))
O ştii pe-aia cu “fix ăla care nu trebuia se simte”? Noa, bravo.
Dar dacă tot ai dat drumul la porumbel, fă-ţi autocritica completă amu’.