Ştim deja, într-o realitate dureroasă, că Timişoara arată jalnic. Judeţul, nu doar oraşul. De la străzi neasfaltate la câini comunitari pe străzi, de la firme clientelare la funcţionari publici cam lipsiţi de transparenţă, avem de toate. Primarul nostru stă în scaun de 8 ani deja, şi aceleaşi nume se învârt prin politica noastră locală. Mereu, explicaţiile pentru incompetenţă încep de la lipsa fondurilor – Bucureştiul este antiteza pentru noi, Marele Măgar care ne ia banii dar nu ne dă înapoi nici măcar cât o zeciuială, risipindu-i în cele 4 zări ale ţării pe nimic. Mereu avem parte de această tristă dualitate, a lipsei de interes a centrului, şi a lipsei de interes a politicienilor locali atunci când totuşi au cu ce.
Domnul Emil Cristescu a candidat ca independent, în vara lui 2008. Astăzi, el iese la rampă, declarând că suntem izolaţi politic şi că paşii corecţi ar fi cam aceştia:
„Atitudinea neoficiala de la Bucuresti, vizavi de Timisoara, e urmatoarea: aveti primar PNTCD, n-o sa vedeti niciun ban! El reprezinta, in momentul de fata, o problema fata de orasul pe care il conduce, faptul ca nu face parte dintr-un partid puternic”, a declarat Emil Cristescu. Omul de afaceri considera ca, pentru bunul mers al orasului, Ciuhandu ar trebui sa sara in barca… PD-L sau cea a PSD: „O solutie ar fi ca primarul sa intre intr-unul din cele doua mari partide aflate la Putere, iar alta ca la urmatoarele alegeri sa schimbam primarul. In mod normal, primarul trebuie sa se hotarasca sa intre in una din cele doua tabere. In situatia in care e acum, izolat, nu are sanse sa-si ajute orasul.
Îmi permit să trag are în piept, şi să întreb: chiar aşa de curvă aţi ajuns, domnule? Dumneata, ca independent, ai fi sărit în barca partidului de la guvernare? Să stăm strâmb şi să judecăm drept: apartenenţa la un partid nu înseamnă doar un carnet de membru înnoit. Înseamnă să accepţi clienţii politici dictaţi de şeful de partid. Înseamnă să te milogeşti de el să îţi aprobe proiecte şi finanţări. Înseamnă, pe scurt, să îţi apleci spinarea şi să lingi unde ai scuipat.
Domnule Emil Cristescu, la alegerile din 2008, aţi fost al doilea pe lista mea de candidaţi. Îmi plăcea să cred că un om de afaceri timişorean poate avea o urmă de mândrie în el. Am încercat să uit afacerile care v-au adus notorietatea. Dar astfel de declaraţii vă stau împotrivă. Vă daţi arama pe faţă singur, fără a fi împins, de bună voie. Independenţa dumneavoastră nu este decât o jalnică mască. Politica din aceste locuri a demonstrat, -a câta oară?- că nu poate oferi contracandidaţi serioşi. Fiecare participant la imensul circ numit “alegeri locale” fusese pătat de ceva, avea în trecut anumite porţiuni dubioase, anumite acţiuni politice urât mirositoare.
Personal, ca alegător, deşi voi repudia multe decizii ale actualei Primării, totuşi pot spune un lucru despre Gheorghe Ciuhandu: moare la cârma partidului, şi măcar pentru asta are respectul meu. Pentru că a reuşit să stea, de fiecare dată, deasupra intrigilor. Declaraţii ca cele de astăzi, îmi spun că Emil Cristescu nu ar face-o.