Ieri, Poli Timişoara a pierdut cu 3-1 în groapa dinamuistă. Pierdut după un meci pe care nu ştim încă dacă să-l catalogăm drept neputinţă sau blat ordinar. Chiar nu ştim. Tot ieri a pierdut şi BCM Timişoara (Elba pentru prieteni), un joc cu Asesoft Ploieşti, primul din seria celor 5 din finală. Urâtă duminică. Dar atundeva voiam să ajung ..
Interesant e ca de fapt sanse ar mai fi de o iesire onorabila din situatia in care am fost adusi ieri de …soarta! Dar toata lumea a cazut intr-o grea depresie! Asa e cand gandesti in slogane…iar unul e ala cu “trebuie sa batem cainii”!
Sa ne asumam partea de vina, noi suporterii, cu pusul unei presiuni prostesti pe echipa in meciurile cu poolele astea de javre!
Mai sunt 3 meciuri de campionat! Cum zicea taica-meu, polist vechi-vechi, inainte de meciul de ieri – poti sa nu iei nimic din astea 4 jocuri! Si ce facem in situatia asta?…inchidem taraba? Nu!
citat de aici.
În Cupa României am câştigat împotriva lui Dinamo la un scor categoric, 4-1. Unii spun că astea sunt culisele unui blat, le-am dat campionatul în schimbul Cupei. Eu aş zice că e ceva mai simplu. Că jocul fără spectatori, paradoxal, le-a priit. Poli a jucat fără presiune, fără urletele de primată gen “muie dinamo”, şi au reuşit să se concentreze la ce trebuia. Elba a jucat ieri la Ploieşti, şi a jucat bine, câştigând primele 3 sferturi şi pierzând in extremis pe al patrulea.
Undeva, această mare iubire a suporterului devine dăunătoare. Nu suntem încă Atletico Bilbao, să plângă jucătorii pe teren după o înfrângere, alături de noi. Poate, cine ştie, într-o zi … :)