Am fost în Piaţa Unirii în seara asta. Şi-a fost frumos. Au cântat Alin Nica şi trupa lui, cu Horia Crişovan la chitară. Prea frumos. Oamenii pe scaune, noi în faţă, putere în boxe şi instrumental superb. Prea frumos totul, atmosferă de sărbătoare, Zilele Oraşului îşi merită numele. Am băut o bere pe malul Begheiului (şi am cunoscut o tanti care se cam lasă vânată, hi hi :p), a fost iarăşi frumos, ca într-un vis. Apoi am venit încet spre casă, cu tramvaiul 8, la orele 24, deşi eram ferm convins că am ratat totul şi voi merge pe jos. În staţie, cât am aşteptat tramvaiul, am citit texte din micuţa broşură “Buletin de Timişoara”, texte atât de frumoase încât ai jura că aici e Miezul Pământului.Broşurica începea cu un text de Ciuhandu, mai vorbea pe-acolo şi Orza, parcă şi Grindeanu. Chiar nu contează. Vorbeau laudativ, inspirat, alegoria lui Adrian chiar mi-a plăcut. Dar, domnilor, am o întrebare, o curiozitate personală. Dimineaţa, când vă luaţi chiloţii şi ieşiţi în oraş, vă priviţi în oglindă? Şi vă suportă? E uşor să scriem versuri când sunt doar vorbe goale. E uşor să înşirăm texte despre noi, să ne lovim în piept şi să strigăm ca pe stadion “TI-MI-ŞOA-RA”. Şi eu cad în păcatul acesta, domnilor, dar eu sunt un simplu cetăţean.
Încă odată, întreb. Vouă nu vi se pare că purtaţi aceiaşi chiloţi de prea mult timp? Că RATT pute, între scandaluri, directori, autobuze violete şi investiţii proaste? Nu vi se pare că lucrările din zona asta a ţării merg ca vai de ele, fie ele pentru un pod în Şagului sau pentru scoaterea mâlului din Bega? Chiar nu consideraţi că aveţi vreo vină pentru centrul istoric plin de case ţigăneşti, pentru zecile de obiective lăsate în paragină, pentru lipsa iluminatului din centru? Nu enumăr totul, pentru că nu merită.
Dar aş mai întreba, retoric, ceva. Boc a fost ţintit cu ouă. Proasta de Fata Tatii a fost fluierată. Unii nostalgici îşi amintesc de barba albastră a lui Emil Constantinescu. Şi deci, vă chestionez prieteneşte: nu vă este teamă că într-o zi de vom da noi jos chiloţii şi vom veni să vă cerem socoatelă în pula goală, ca oameni ce nu mai au nimic de pierdut? Tremura-v-ar chiloţii pe voi! Texte ştim cu toţii, faptele unde sunt?
Nu vorbesc de paramecii olteneşti şi de viermişorii intestinali moldoveneşti, cum nu vorbesc nici de leprele de Bucureşti. Nici flora noastră locală nu este mai prejos, şi avem destule lipitori, Vine vremea să băgăm la apă lichelele, şi tare mi-e teamă că unii pureci care au supt prea mult vor fi pur şi simplu striviţi. Dar nu vă temeţi, timişorenilor nu le place să umble în chiloţii altora, prin urmare nu va observa nimeni că ai noştri bravi conducători nu au pic de coaie. Dar vine şi vremea noastră, vremea să vă cerem socoteală fără mândrie patriotardă, judecând cu pula goală.
Vine ea.