Cred că Decathlon a fost printre primele magazine sportive din Timișoara[1] – și tare ne-am bucurat la deschiderea sa în 2012. Într-un final aveam acces la o gamă suficient de mare de produse de calitate, la prețuri corecte, fără a mai vîna produse sportive prin diverse hrube insalubre[2].
Și totuși, la ani buni distanță, magazinul continuă să aibă o problemă: nu-i accesibil decît celor privilegiați, care pot veni cu un vehicul propriu – preferabil cu mașina. Se poate și cu bicicleta, dacă nu ai de venit cumva din celălalt capăt al orașului.
Ca pieton, însă? Ești lăsat efectiv de izbeliște. Să privim împreună la zona respectivă:
Ilustrație – acces pietonal sinistru de prost
Trecem peste faptul că doar autobuzul Expres 1 ajunge relativ în zonă, iar de la alte linii de transport mai ai de mers o bucată de drum în plus.
Bun, am ajuns cu E1 și-am coborît la stația Girație Aradului (adică pe la Altex/Auchan), aia din partea de jos a imaginii. Bun, cum ajungi la Decathlon? Simplu, mergînd pe șosea sau prin iarbă și noroi, cale de vreo 250m pînă ajungi măcar la parcarea lor.
Opțiuni: iarba sau șoseaua
Pare o adevărată aventură, doar de-asta mergem la magazinul respectiv, pentru că suntem sportivi, nu?
Totuși, poate că nu ne simțim în stare de chestii de-astea, mai bine coborîm la stația Tristan Tzara a autobuzului, și venim înapoi pe strada Ștefan Procopiu. În care caz ni se oferă o opțiune la rîndul ei foarte faină:
Șosea cît vedem cu ochii
Am mers o singură dată în viață pe drumul respectiv ca pieton, și pot spune cu mîna pe inimă că nu mai doresc să repet experiența vreodată. Chiar nu-i fain să treacă dubele și camioanele la cîțiva centimetri de tine.
*
Ce-i drept, eu unul pot să pricep că în principal sistematizarea rutieră ține de primărie, nu de vreun privat. Ei își fac magazin pe pe unde pot, iar apoi prin parteneriat public-privat se mai face și ceva infrastructură. Ikea Timișoara este chiar mai rău, efectiv în cîmp, dar măcar acolo a fost pusă stația de autobuz în parcare (oarecum…). Pentru Decathlon, însă? Lasă, tati, mergi printre mașini, te descurci tu cumva.
Sunt convins că aceiași Decathlon ar fi putut să facă ceva mai mult lobby (presiune) la primărie pentru a se amenaja infrastructura mai bine. Dar, vorba aia, nici managerii nici consilierii locali nu merg per pedes, deci din punctul lor de vedere totul este ok.
*
Articolul n-are o concluzie per se, doar o observație. Și anume că România și Timișoara au ajuns într-un punct în care concentrarea pe automobile ar trebui încet-încet să apună.
O spun în calitate de cetățean și pieton (uneori) – schimbarea se vede oarecum în zonele centrale, Timișoara chiar are un centru pietonal mare; dar pe măsură ce mergem spre periferie, se ițesc foarte rapid vechile racile, configurațiile de trafic gîndite pe vremea cînd a avea mașină era luxul suprem. Accesul aproape pur-auto rămîne ca o ilustrație destul de amară a modului cum gîndeau oamenii acum 10-20 de ani. Eu zic că se poate și mai bine 🙂
--------------------
Explicația-i simplă: centrele astea comerciale – să le numim generic „mall-uri” – sunt inspirate după modelul american, unde orice vrei să faci, tre’ să faci mutându-ți întâi curul într-o mașină și apoi, ajuns la destinație, înafara ei. Și vice-versa. Pe mine m-a izbit momentul când am ajuns într-un oraș din State (în oraș, nu înafara lui) și-am vrut să mă duc pe lângă hotel să fac niște cumpărături, numa să observ că oamenii ăia au o lipsă acută de trotuare.
Ba chiar a venit în vizită ceva coleg din State acum câteva luni și l-am dus într-un mall de prin nordul Bucureștiului (tot așa, cu tot felul de magazine, printre care și Decathlon) să-și cumpere o baterie externă, și când am ajuns în parcare asta a fost prima lui observație: „this looks exactly like the US”. Și confirm, chiar așa arată.
Mda, cunosc și eu motivul, dar asta nu mă împiedică să observ – și să cer să se facă lucrurile ceva mai bine.
Cel puțin la Timișoara, majoritatea centrelor comerciale au parte de oarecare acces pietonal. Chiar și Jumbo Nord are un un autobuz (orășenesc) + autobuzul lor propriu care te lasă în parcare. La mall în zona sud (Shopping City) poți ajunge cu tramvai ȘI autobuz.
Mai sunt unele locuri mai spre ieșirea din sudul orașului (Leroy Merlin, Jumbo Sud) unde nu prea ajungi fără mașină, dar în general pare că s-a încercat să se ofere o soluție măcar minimalistă. De asta mă și enervează tîmpenia Decathlon, costurile n-ar fi fost mari să-l facă mai accesibil, doar că efectiv a fost durere în penis acolo.
Pe scurt, ce spui tu acolo nu merită, scopul nu justifică resursele alocate. Decathlon e un magazin mare, tip depozit, unde nu prea ai ce căuta fără mașină – indiferent că e a ta sau nu. Dacă te uiți atent, doar Altex și Auchan au un fel de trotuar, Selgros și Hornbach nu au deloc – că e mai sigur prin parcare decât pe carosabil, aia e altă poveste. Sigur că poți merge și pe jos, iar dacă îți iei o pereche de șosete și una de șlapi te-ai scos cu un rucsac, dar nu sunt genul de magazine unde să mergi așa. Cu atât mai mult Ikea care, în ciuda aparențelor, nu e restaurant, ci magazin de mobilă.
Pe lung, ce spui tu e mai complicat decât crezi. Nu există parteneriat public – privat, cel puțin nu în cazul ăsta. Fiind un drum pe domeniu public, primăria ar trebui să facă o lucrare de modernizare care să includă trotuare – cu proiect, sursă de finanțare (locală, probabil, dar trebuie alocați bani pentru o investiție nouă) și tot ce trebuie -, chiar crezi că s-ar prioritiza așa ceva? pentru câțiva care ar vrea să meargă pe jos la Decathlon? că nu cred că e vreo petiție a câteva mii de oameni care vor trotuar acolo. Sunt sigur că Decathlon ar plăti acele lucrări dacă ar putea, costă mai mult birocrația decât lucrarea în sine. În mod paradoxal, sunt convins că dacă primăria ar spune „gata, facem trotuar și pistă de biciclete acolo” ar sări mulți să spună că un manager sau consilier local vrea să meargă pe acolo pe jos.
Trăim vremuri în care poți comanda acasă o scândură și două prize, nu trebuie să mergi nici măcar cu mașina să le cumperi, cu atât mai puțin pe jos. Și nu e ceva împotriva pietonilor și nici nu e specific României – să vezi ce șanse ai ca pieton într-un oraș modern și dezvoltat, să zicem Dubai. Există alte metode mai eficiente, iar mișcarea nu înseamnă că trebuie să mergi pe jos în anumite locuri doar pentru că ai tu o ambiție.
Am o serie de contra-argumente la ce zici tu acolo:
> Trăim vremuri în care poți comanda acasă o scândură și două prize, nu trebuie să mergi nici măcar cu mașina să le cumperi
Eu unul vreau să văd obiectul fizic cum arată, să-l probez (la haine), să-mi dau seama de textură, de cum arată culoarea reală (mobilă) etc șamd.
Faptul că pot să comand nu înseamnă că nu vreau să văd. Merg la Ikea sau Dedeman, testez o canapea sau un fotoliu, apoi le comand cu livrare acasă în loc să le înghesui într-un amărît de hatchback și să car singur pe scări obiectul.
Idem și la Decathlon, sunt destule obiecte de dimensiuni mici-medii pe care pe poți cumpăra și cu care poți apoi pleca per pedes acasă cu ele. Îmbrăcămintea (că-i de vînătoare, de trekking sau de schi), ochelari de înot, o pereche de încălțări pentru tenis, chiar și o minge de baschet; lista este nesfîrșită. De fapt, lista obiectelor pe care NU le-ai duce sub braț este mai scurtă – biciclete, schiuri, cort, în fine. (Bicicleta poți s-o cumperi, să ți-o asambleze pe loc, și să pleci pe ea chiar dac-ai venit fără mașină.)
> să vezi ce șanse ai ca pieton într-un oraș modern și dezvoltat, să zicem Dubai
Eu aș prefera să compar cu Parisul sau alte locuri mai civilizate, nu cu orașele din SUA unde ți-e și frică să traversezi pe jos o șosea cu 6 benzi (3 pe sens) unde se circulă cu viteză. Și cu certitudine nu îmi pare că Dubai este un oraș la care aș dori să aspirăm.
> Există alte metode mai eficiente, iar mișcarea nu înseamnă că trebuie să mergi pe jos
A fi pieton este starea fundamentală a omului. Oricine ajunge pieton mai devreme sau mai tîrziu, mai obligat sau forțat de împrejurări.
Faptul că am mașină nu înseamnă că-mi doresc să ne proiectăm orașele astfel încît să fim cît mai dependenți de mașini. Ideea este ca fiecare să-și găsească ritmul său și modul de transport care-i este adecvat.
Imaginează-ți o persoană mai sărăcăcioasă (sau foarte chibzuită cu banii), care folosește doar bicicletă și transport public. Dacă are probleme cu vehiculul din dotare, cum ajunge la magazin? Sau îi transmitem de pe grămăjoara de fițe personale să ia un taxi dacă nu-i convine?
> Decathlon e un magazin mare, tip depozit, unde nu prea ai ce căuta fără mașină
Din nou, prezumția că „nu ai ce căuta”, by design, adică din proiect. Ca ce chestie? Mie dacă mi se strică teneșii (adică pantofii de tenis, literalmente) – de ce trebuie să iau mașina ca să ajung acolo și să car perechea nouă pe 4 roți?
> Cu atât mai mult Ikea care, în ciuda aparențelor, nu e restaurant, ci magazin de mobilă.
Am zis mai sus, dar reiterez: te duci ca să vezi, să pipăi și să urli ”Este!” (apud Nichita Stănescu). Nu e musai să cari cu automobilul propriu obiectele cumpărate. Mergi ca să compari fizic ceea ce vezi. Ba chiar găselnița Ikea este că-ți arată demonstrativ camere întregi cum ar putea arăta ele cu mobilă doar de la ei – tu însă propui că cine n-are mașină, las’ să își imagineze cum arată produsul doar din poze (și eventual de pe Youtube, dacă a catadicsit cineva să facă recenzie).
> chiar crezi că s-ar prioritiza așa ceva? pentru câțiva care ar vrea să meargă pe jos la Decathlon?
Există o eroare de logică (fallacy), care zice așa: nu poți estima utilizarea bazat pe starea curentă. Faptul că doar epsilon persoane folosesc [instrumentul X] care-i în stare jalnică nu înseamnă că nu există alți N potențiali utilizatori care ar folosi [instrumentul X] de îndată ce este mai adecvat nevoilor lor. Există un articol foarte educativ, despre optimizarea Youtube pe vremuri: https://blog.chriszacharias.com/page-weight-matters
Sau, exemplu, chiar transportul în comun din oraș: ne plîngem că vine tramvaiul rar și impredictibil, deci nu mergem cu tramvaiul, deci din perspectiva de politician „nu se justifică” să suplimenteze STPT flota și numărul de vatmani. Dar dacă mergi pe filiera asta, intrăm într-o spirală negativă în care constatăm că sunt extrem de puține vehicule pe traseu, iar ele sunt folosite doar de oamenii disperați, care nu-și permit alte opțiuni. Între timp, mergem în călătorie la Viena sau Strasburg, și ne minunăm „uite bă, vine metroul tot din 3 în 3 minute la oră de vîrf”. Revenind la Timișoara, Pepperidge Farm remembers zilele de glorie cînd autobuzul 33 venea dimineața tot la 3-4 minute, iar fiecare cursă avea mulți călători.
If you build it, they will come, asta ar trebui să fie mantra administratorilor de orașe. „They” ăla să fie orice cetățean, nu doar un set privilegiat, ăia care-și permit să cumpere automobile.
Despre cum se sufocă orașele între mașini, în episodul viitor.
> Sunt sigur că Decathlon ar plăti acele lucrări dacă ar putea, costă mai mult birocrația decât lucrarea în sine. În mod paradoxal, sunt convins că dacă primăria ar spune „gata, facem trotuar și pistă de biciclete acolo” ar sări mulți să spună că un manager sau consilier local vrea să meargă pe acolo pe jos.
Despre politicieni și oameni cu bani putem presupune că vor să meargă peste tot cu mașina. De-aia s-au făcut glume despre Robu că și-a optimizat traseul spre casă, din centru în zona Soarelui. Oricine s-ar găsi să cîrcotească pe tema „vrea Cutărescu să meargă pe jos” ar fi efectiv Gică Contra, o persoană care doar caută nod în papură. Dacă începem să ascultăm de gura ăstora, nu se va face niciodată nimic – pentru că mereu va fi cineva care să comenteze.