Mobilis in mobili

Mai știți cine era căpitanul Nemo … ?

*

Am pescuit(i) de pe blogul lui Aldus o întrebare interesantă:

Mai țineți minte cuvântul ăsta [,desktop]? Sau v-a lovit pe toți damblaua laptopurilor? Pe care le folosiți, bineînțeles, acasă?!?

Chestiunea m-a pus puțin pe gînduri.

Eu unul am fost utilizator de desktop de cînd mă știu. Excepție au fost vreo 2-3 ani din vremea studenției, cînd întîmplarea a făcut să cumpăr „din zbor” un laptop la un preț bunicel, și deci m-am descotorosit de calculatorul normal, că era prea mare unitatea centrală. Și, ca rezultat direct al axiomei „dacă tu ai în mînă un ciocan, totul din jur poate fi un cui” … normal c-am folosit laptopul peste tot. La școală, la biblioteca școlii, ba chiar și uneori prin cafenele.

Totuși, chiar și așa, eu sunt una dintre excepțiile fericite: mi-am luat laptop strict fiindcă așa am avut chef. Puteam și fără. Născut și crescut într-un oraș universitar, nu am avut nevoie să plec la studii altundeva. Am stat cu mama pînă după 25 de ani, am avut camera mea și biroul meu. Păi normal că a avea desktop era opțiunea default.

*

Să privim însă lucrurile și din perspectiva altora.

Studenții clar n-au ce căuta cu un desktop. Pur și simplu n-ai unde să-l pui, mai ales dacă stai la cămin.

În România lucrurile sunt destul de tranșate, dacă vrei să faci școală „bună” te duci într-unul din cele 4 orașe cu universități cît de cît cunoscute (Timișoara, Cluj, Iași, București). Teoretic, poți face școală și la Arad sau Miercurea Ciuc. În practică însă, să fim serioși: dacă grosul studențimii e la Cluj(ii), n-o fi prost Ionuț din Apahida să plece la școală la Oradea sau Bacău; de muncit idem, unde-și găsește studentul mai ușor de muncă dup-aia? Tot într-un oraș mai mare. Pur și simplu ăsta-i mersul lucrurilor, chestia asta se cheamă mobilitate socială și n-am inventat-o noi. Deci.. o halcă bună din populație are laptop de nevoie.

*

Mai departe, și apropo de mobilitatea aia socială:

Dacă stai cu chirie, este de preferat să ai laptop. După cum e de preferat să nu prea deții multe bunuri.

Explicația este simplă: chiriașii din România nu prea beneficiază de protecție legală, în special dacă stau cu contract ne-fiscalizat. Bonus, faptul că o încălcare a drepturilor de chiriaș trebuie judecată și rezolvată la tribunal, într-un proces lung, tracasant și costisitor reprezintă chilling effects; pur și simplu, mulți oameni n-au nici banii nici timpul să-și ceară drepturile. Ca atare, chiriașul știe o regulă de aur, nescrisă: trebuie să fie pregătit oricînd să-și ia zborul. Oamenii mai puțin norocoși ajung să se mute de 3-5 ori într-un an (și da, știu minim două exemple). Oamenii norocoși (și statornici) stau în același loc 5 ani, ba chiar cresc copii stînd cu chirie.

În atare condiții, să cari după tine mai mult decît minimul necesar este un joc la loterie. Dacă ajungi silit să te muți în mijlocul iernii, cînd singurele unități de pe piață sunt apartamente mici și jegoase? De ce să te chinui să transporți grijuliu un set de pahare de cristal? De ce să te chinui să înghesui într-o cameră micuță un desktop cu monitor de 26 de inci(iii), iar pe lîngă el un set de boxe 5+1? De ce să ai după tine 5 paltoane și 3 cufere cu haine?

Pentru un laptop poți improviza măsuță din .. orice, practic vorbind. Trei-patru rafturi este maximul cît ar fi cazul să ocupe hainele. Mobilitate înseamnă să nu porți pe tine armură, iar posesia obiectelor fizice este tot un soi de armură, metaforic vorbind.

*

În final, aș mai menționa un caz … să zicem mai puțin relevant, însă pe care l-am întîlnit de cîteva ori: băi, un desktop e ușor mai gălăgios. Nu-i obligatoriu să fie, da’ în medie aș paria că este. Un calculator înfipt într-o carcasă din ceva metal va vibra, mai ales că are și un ventilator ceva mai mare decît au laptopurile. Tastatura unui desktop are toate șansele să fie mai gălăgioasă decît cea a unui laptop, dacă nu ți-ai ales în mod special una cu taste joase. Clicurile de la maus se aud mai tare decît apăsările degetelor pe touchpad.

Contează aspectul ăsta? Puțin spre deloc. Totuși, dacă trăiești în casă cu mai mulți oameni, dacă cineva doarme în aceeași încăpere cu tine, dacă vrei să fii cît mai liniștit posibil, care-i alegerea corectă? Laptop. Și revenim astfel la exemplele gen „stat cu chirie” (poate chiar cu oameni care nu-ți sunt amici), sau statul la cămin cu 5 alți studenți în cameră.

*

Cam asta-i povestea, pe scurt. Nu neg și nu contest că există utilizatori de leptoc care nu au nevoie de beneficiile mobilității acestuia. Bun, și? Oamenii își iau leptoc din cele mai diverse motive, printre care și acela că așa-i filmul lor din cap, că vor să aibă așa ceva.

Însă avînd în vedere chestiile descrise dinsus … eu unul nu mă simt în stare să ridic piatra s-o arunc spre ei. Asta-i tot ce voiam de fapt să spun..

Articol mai vechi
Articol mai nou
------
  1. Heh, heh.[]
  2. Prin „studențime” înțelemegem Tipele Futabile respectiv Băieții Care Dau Chefuri Mișto.[]
  3. Inci bă, că limba română are o scriere fonetică. Inchi e un barbarism.[]
------

10 thoughts on “Mobilis in mobili”

  1. Tastatura și mausul sună mai tare, dar e sunetul ăla plăcut al apăsării pe o tastă. Unitatea mea e mai silențioasă decât laptopurile care mi-au trecut pe sub nas. Asta nu-i o excepție, multe firme cunoscute (HP, Dell, Fujitsu etc) fac unități silențioase, cu ventilatoare mari, dar proiectate astfel încât să emită sunete de frecvență scăzută, pe care nu le auzi. Nu vorbesc de soluții de răcire lichidă, ci de sisteme banale, pe care le găsești la mâna a doua la prețuri derizorii, dacă n-ai bani, pentru că vin de la firmele de dincolo. În schimb, laptopul, când îi dai cărbuni, începe să sune ca o batoză.

    Și asta ne aduce la următorul subiect pe ordinea de zi: performanța. Un laptop va fi întotdeauna mai puțin performant decât un desktop din generația lui și de cele mai multe ori chiar decât desktopuri din generații anterioare. Motivul are de-a face cu faptul că procesorul de desktop își poate trage curent cât are nevoie, pe timp nelimitat, în timp ce procesorul de laptop e gândit să funcționeze în condiții de restriște, pentru a economisi bateria. E mai eficient din punctul ăsta de vedere, dar mult mai puțin performant. Incomparabil.

    Apoi, mai avem chestiunea ecranului mic. Eu am un monitor pe care văd și filme. E mai mare de 27″. Da, știu, îți poți cumpăra un televizor separat pentru asta, dar poate că televizorul plus laptopul ocupă mai mult spațiu decât monitorul plus unitatea?

    În sfârșit, în unitate poți intra ca în brânză, poți scoate și băga ce vrei în ea. Laptopurile sunt mult mai limitate din punctul ăsta de vedere.

    Așa că da, a avea laptop poate fi preferabil când n-ai bani și locuiești în chirie, la fel cum o hardughie din scânduri poate fi preferabilă unei case din cărămidă, când n-ai cu ce s-o cumperi pe ultima. Dar dacă n-ai bani sau ești student sau locuiești în chirie, nu știu cât de relevant e ce ai tu de spus despre lume și care sunt prioritățile tale. 🙂

    Pe de altă parte, dacă n-ai problemele de mai sus și pentru tine mobilitatea se rezumă la a tasta de la măsuța din bucătărie sau din pat în loc să tastezi de la biroul amenajat special pentru asta, atunci nu-i mobilitate ci comoditate.

    Problema mea nu e cu oamenii care aleg să-și cumpere laptop în loc de desktop. Problema mea e că *aproape toți* fac asta. Că cuvântul desktop a dispărut practic chiar și de pe blogurile de IT. Ori, imho, asta nu izvorăște dintr-o necesitate reală, că atunci ar fi cam jumi-juma, unii ar avea desktop iar alții laptop, ci dintr-o fiță sau modă, la fel cum e moda telefoanelor inteligente – într-atât de mult, încât îi surclasează chiar și pe posesorii lor.

  2. Eu cred că ai sintetizat foarte bine marea majoritate a motivelor practice pentru care ai folosi un laptop. Dacă ceea ce vrei tu să faci pe un PC e dus de un laptop, gata, e clară treaba. Nici nu aș înțelege de ce ți-ai lua un desktop, poate doar ca un moft – culmea, exact asta se spune(a) despre laptop.

    @Aldus: ce mi se pare mie cel mai trist, pe internetul ăsta zgomotos plin de „site-uri și bloguri de tehnologie”, e că puțini mai înțeleg la ce e bun desktop-ul. Acum suntem cu „video editing și „emails and netflix, maybe some light gaming” parcă într-o tentativă de a ne tâmpi toți. Dacă treci de zgomotul ăsta ai să vezi că ăia care au nevoie de un desktop îl au. Uită-te doar la grafică, animații sau inginerie și ai să vezi că toți au un desktop, sau și un desktop. Nu proiectează nimeni autostrăzi pe un laptop și nici nu randezi chestii de CGI – adică mai multe zile continuu – că îl coci. Mai mult, multe softuri nici măcar nu erau făcute să meargă ca lumea pe laptopuri pentru că cereau plăci video Quadro sau Fire PRO, așa că lumea și-a cumpărat desktop-uri, ba chiar workstation-uri.

    Dar na, e normal să fie mai puțini ăștia, un fel de puțini da buni. Sincer acum, de ce aș mai ține acasă o ladă? ca să deschid Encarta sau să dau Skype cu nepoții din Germania? sau ca să-mi fac treaba ca administrator de bloc într-un excel? Nu înțeleg neapărat de ce pe internet nu depășim pragurile astea în discuții (noi, oamenii în general) și pentru orice există explicații puerile – avem nevoie de plăci video ca lumea, că doar suntem profesioniști, dar le măsurăm în fps în jocuri.

    Și eu am făcut asta (luat laptop) până am avut nevoie de desktop din nou. Dacă se întâmplă din nou să nu mai am nevoie de el poate îl fac și pe ăsta pierdut, dar n-am să renunț la laptop pentru că e mult mai comod. Și nu, destopurile n-o să dispară doar pentru că youtubării pot edita „4K video on the new MacBook Pros”, dar așa ți se pare din cauza zgomotului.

  3. Mna, sorry, se pare c-am pierdut notificarea cu comentariul tău, Aldus. Abia acum am ajuns pe-aici, adus de comentariul lui Dam. Să notăm:

    @Aldus, pe teme:

    – Fetișurile mele sau ale tale nu intră în discuție. Și mie îmi plac tastaturile cu butoane în relief, dar asta nu mă împiedică să observ că alea joase sunt silențioase. Nici una din variante nu-i prin sine „mai avantajoasă”, ci doar luate în anumite contexte. Este sau nu un touchpad mai silențios ca un maus cu butoane? Este mai bun așa ceva dacă vrei să nu faci gălăgie?

    – Dacă trebuie la desktop să ajungem la discuții despre carcase „aduse de la firmele de dincolo, la mîna a doua”, ai pierdut meciul la scor de neprezentare. Laptopul este un întreg, el prin el însuși. Îl comanzi pe sait, l-ai primit de la curier, l-ai băgat în priză, l-ai folosit. Sper că e clară diferența din punctul ăsta de vedere.

    – Performanța e un red herring în măsura în care n-o punem în context și-n balanță cu restul necesităților. Da, știu, un i3 desktop poate să-i facă uneori concurență unui i7 de mobil (alea ciuntite rău). Și totuși: eu abia în 2018 am „tras pe dreapta” un i3 de generație veche (2012), iar la momentul ăla procesorul încă îmi servea bine-mersi. Puterea de procesare + nevoile legate de ea au cam stagnat în ultimii 3-5 ani. Prin urmare, ce știe un laptop de putere medie este de-ajuns pentru vasta majoritate a oamenilor care nu au nevoie de gaming intensiv.

    Pune asta în balanță cu avantajele unui laptop, pe care le-am enumerat deja și le re-afirm aici.

    – Ecranul mic e iarăși un aspect pe care îl arunci ca pe un dezavantaj, direct, fără să iei în considerare vreo secundă și alternativa. Poate că un laptop cu display de 14/15 inci este perfect pentru 1) călătorit 2) stat în cămin 3) luat la muncă și folosit în pauze (e.g. dacă ești vînzător și n-ai clienți) 4) luat la muncă și făcut prezentări 5) luat la școală și făcut prezentări .. etc etc.

    Apropo de care chestie, știi de ce toată lumea are smartphone? Pentru că-i distracție la tine în buzunar, de-aia. Mega-portabilă, chiar și de luat pe budă. Știi ce luau oamenii pe budă înainte de smartphone? A, laptop 😉

    – Partea cu prioritățile să-mi bag pula dacă o înțeleg. Care-i faza, dacă stai cu chirie nu-i cazul să vrei să ai chestii proprii, adecvate nevoilor de moment? Dacă ești student nu-i cazul să ai o formă de computer? Băi tati, toată lumea + cățelul are pagină de Facebook, folosim internetul și ca unealtă și ca distracție, iar tu explici că poate a avea un laptop nu poate fi o prioritate? Stai că-mi sare o doagă citind chestiile astea.

    – În discuția despre comoditate vreau „decît” atîta să-ți spun: jumătate din chestiile lumii moderne îți vînd comoditate, și-ți vînd un rabat de la un imaginar standard de calitate, la un „good enough” care-i însă mai ușor folosibil. Conspectează istoria camerelor foto, vezi care-a fost momentul ruperii dintre analog și digital, și de ce a preferat lumea digitalul deși avea N dezavantaje (rezoluție mai proastă șamd).

    – Ah, nu în ultimul rînd: nu te uita numai în gura marketerilor, că s-ar putea să ai surprize. Pe cînd Microsoft domina piața de sisteme de operare, marketingul îți vindea desktop-uri. Astăzi cînd marja de profit la vînzarea de hardware este minusculă, iar vînzarea de sisteme de operare nu mai e profitabilă … marketingul își caută de treabă la vîndut laptop și telefoane. În timpul ăsta românii, rămași ușor în urmă cu adaptarea la trenduri, n-au sărit încă în barca laptopurilor cu totul. Chiar dacă așa pare de pe „blogurile de IT” 😉

  4. Mie problema asta a alegerii dintre desktop si laptop mi se pare nitel artificiala. Si cam fumata. Unu la mana ca nu vad o problema in a avea un desktop si un laptop simultan. Directiile de utilizare sunt foarte diferite si exista multe cazuri in care amandoua sunt egal necesare. Doi la mana, chiar daca alegerea e totusi fortata de motive economice atunci scopul si contextul utilizarii masinii ar trebui sa primeze. Asisderea tot asta ar trebui sa primeze si pentru alegerea tipului de laptop/desktop, al sistemului de operare sau a altor detalii. Directia utilizarii masinii e mai important decat spatiul, confortul sau pretul achizitiei. Deci cred ca e foarte greu sa recomanzi cuiva (sau sa judeci decizia cuiva) in privinta asta, daca nu stii (si e greu sa stii) scopul si contextul exact al utilizarii. Parerea mea e ca daca ai un stil activ de viata, cu calatorii multe si dese, dar si ai nevoi de procesare mari atunci n-ai de ales si sfarsesti avandu-le pe ambele. Cel putin eu unul n-am reusit sa evit asta. M-ar lovi fantastic sa trebuiasca sa aleg. Dar eu nu le vad ca fiind redundante, ci complementare.

  5. @Vladimir: Nici nu cred că e o problemă asta cu alegerea între desktop și laptop ci mai degrabă propagandă – poate de asta și spui că e artificial – făcută de diverse publicații și site-uri de review. Se trezește câte unul să tragă concluzia că oamenii nu mai vor desktop/laptop/rahat pe băț și evaluează el industria și piața după puterile lui. Oamenii știu de ce au nevoie, sau dacă nu știu află la un moment dat. Poate ai încercat să-ți faci treaba cu un laptop și l-ai prăjit după un an jumate că l-ai pus să randeze câte 48 de ore și până la urmă ți-ai dat seama că pentru asta îți trebuie desktop.

    Dar nu, oamenii care se joacă toată ziua cu noile gadgeturi nu știu mai bine decât oamenii care le folosesc, asta e doar o iluzie. În plus lansează tot felul de idei dubioase și cei ce-și fac vreacul pe forumuri simt cumva că rezonează cu ele, dar apoi se trezesc că sunt doar o mână de nemulțumiți – una dintre ideile dubioase e upgrade-ul de ram care, culmea, rar ajută la altceva decât la lucrurl cu multe aplicații deschise sau mașini virtuale.

  6. @dam167

    Păi cam asta ziceam și io, că desktopul este o soluție cel mai adesea superioară. Eu nu înțeleg avantajele unui laptop, pentru mine majoritatea motivelor invocate de cei care-l folosesc se rezumă la comoditate: patul este pentru a dormi, nu pentru a mânca sau vorbi pe net, dar în fine, poate sunt eu defect.

    Eu văd laptopul ca o soluție utilă deplasărilor. Nu din cameră în bucătărie și nici de acasă la cafenea, să ne-nțelegem.

    @Alex

    – Nu la carcase mă refeream, ci la unități. Perfect funcționale și silențioase. Nu la făcut calculator pe componente.

    – Dacă o iei așa, cu cât un om obișnuit are un calculator mai tare, cu atât îl folosește mai puțin. Folosim calculatoarele cât, 1% din ce pot ele face? Nici atât? Exemplu: ți-ai făcut niște liste cu diverse chestii, o mică bază de date cu filme, cărți din bibliotecă sau cine știe ce. Ai nevoie de un program care să le sorteze, să caute un titlu rapid, să verifice dacă și când apare continuarea pe net – chestii de ăstea. Un om obișnuit este limitat la a căuta pe net o eventuală aplicație pentru așa ceva. Un programator se apucă și-și scrie programul de care are nevoie. Adică, îi spune calculatorului să facă ce vrea el. Într-un limbaj pe care calculatorul îl înțelege. Rezultă, așadar, că pentru un om obișnuit, un PC este similar unei rachete ce are capacitatea să zboare în spațiu, dar pe care el o folosește doar la a-și face cartofi prăjiți cu combustibilul de sub capotă. Și atunci da, pentru un om obișnuit orice calculator care poate reda ultimul format de filme este suficient.

    Dincolo de asta, desktopul rămâne o soluție superioară d.p.d.v. al performanței. Așa că dacă e să alegi între cele două, dat fiind că prețurile unui desktop sunt destul de mici, nu văd de ce ai opta pentru un laptop. E ca și cum ai întreba că la ce-ți trebuie ție BMW, când oricum nu atingi 100 și ceva la oră cât prinde Dacia? Și atunci poți să-ți iei foarte bine Dacia.

    La avantaje:

    – Ecranul mic poate fi o bilă albă pentru cei care călătoresc, dar am precizat că drumeția este unul dintre lucrurile care *justifică* un laptop. Dacă l-ai luat pentru că ai nevoie de el în deplasări, atunci da, n-am nimic de comentat. Eu vorbesc pentru acasă.

    Eu am laptop că mi s-a stricat telefonul vechi. Dar aș trece din nou pe unul vechi, că-i mai mic. Eu nu folosesc telefonul pentru distracție, îl folosesc pentru a comunica.

    – Nu știu ce-ai citit cu prioritatea, că eu nu aia am zis. Eu am zis că faptul că pentru tine (un tu generic, ex student ce stă în chirie) laptopul constituie o prioritate nu te face în măsură să dai un verdict pe tema laptop versus desktop la modul general. O fi mai bun pentru tine, eu însă nu discutam despre studenți în chirie. Remarcă te rog și faptul că majoritatea oamenilor își cumpără laptop, indiferent unde și cum locuiesc. Că dacă numai studenții și-ar cumpăra, din nou, n-aș avea nimic de comentat.

    – La partea cu confortul nu mă convingi, din următorul motiv: faptul că jumătate din chestiile lumii moderne îți vând comoditate nu înseamnă că a le cumpăra e alegerea cea mai bună. La fel cum faptul că jumătate din ziarele națiunii îți vând fake news și clickbait nu înseamnă că a pleca urechea la ele este de dorit. Eu când am zis că desktopul e superior am avut în vedere niște criterii obiective, nu cutumele vremii. Care cutume pot fi bune sau proaste.

    „În timpul ăsta românii, rămași ușor în urmă cu adaptarea la trenduri, n-au sărit încă în barca laptopurilor cu totul.”

    Deci, ești de acord că înainte de a avea o utilitate practică, laptopurile sunt un trend? Că dacă da, consider că pe fond gândim la fel și eventualele divergențe de mai sus țin de semantică.

    Vladimir

    N-a zis nimeni că nu le poți avea pe amândouă. Eu critic trendul de-a avea laptopuri în detrimentul desktopurilor. Nu zic nici că nu sunt utile, nici că nu le poți avea alături de desktopuri. Ci că nu sunt atât de utile pe cât ar rezulta din numărul de bucăți vândute.

  7. @Aldus: mie comoditatea mi se pare un factor determinant, iar așa zisul trend a prins tocmai pentru că funcționează – laptop în loc de desktop. Comoditate înseamnă de fapt că ai un PC mai mic, cu tot ce ai nevoie, pe care îl poți pune pe unde vrei tu în casă. Nu mai ai nevoide de o masă dedicată cu o ladă sub ea (sau o chestie mică pe ea, alături de monitor, tastatură și mouse). Chiar tu spui că mulți n-au nevoie de performanța unui desktop – atunci de ce nu le-ar fi mai bun un laptop? Ca să nu mai spun că dacă nu faci grafică probabil te vei descurca cu un laptop ca lumea de 13”, iar ăla chiar e ceva care n-o să te încurce. Nu zic că toată lumea ar trebui să facă așa dintr-odată (am văzut că unii preferă combinația desktop+smartphone), dar mă miră totuși faptul că nu încerci să privești lucrurile și prin ochii celor ce s-au mutat pe laptop. Pentru mine e simplu: dacă laptopul face tot ce am nevoie, nu vreau desktop. Văd că prin alte țări există tendința de a avea un singur PC pentru muncă și acasă și până la un punct respectivii au dreptate – în loc de un desktop pentru birou și un laptop acasă, mai bine un singur dispozitiv la aceeiași bani.

    Dacă discutăm despre bani, aici e foarte complicat 1) pentru că există sute de produse și e tot mai greu să înțelegi la ce sunt bune și 2) ce e important pentru mine poate să nu conteze prea mult pentru tine – de exemplu pentru mine e important ecranul, deci nu mă uit la laptopuri sub 1000 euro.

  8. @Aldus:

    Pe scurt, mi se pare că tu subestimezi grav mobilitatea. Nu prea mai există scenariile pe care le descrii tu, „luăm calculator strict pentru acasă” sau „luăm calculator pe care să-l folosim doar la drum”. Mai degrabă omul își caută ceva și-și.

    Pentru că omul obișnuit poate vrea un calculator pe care-l poate purta cu sine cînd merge în vizită la sat, la socri (da, știu exemple). Omul obișnuit vrea un calculator pe care să îl ia cu el în vacanță. Am prieteni care-s fumători, nu vor să fumeze în sufragerie, așa că iau laptopul în bucătărie timp de 30 de minute cît fumează și ei 3-4 țigări. Ai impresia că doar stilul tău de viață este cel valid, sau cum?

    Și da, repet, automat toate prioritățile se schimbă atunci cînd îi dai omului o opțiune nouă. Uită-te puțin la ascensiunea fulminantă a telefoanelor deștepte, și vezi cîte presupuse avantaje au sacrificat utilizatorii lor în numele mobilității. Primele modele aveau cameră foto slăbuță, putere de procesare mică, memorie puțină … dar fiindcă puteai folosi telefonul în deplasare, pe drumul spre muncă, sau chiar pe budă, a cîștigat o importantă felie din piața de „computing devices”.

    Ai devenit obositor cu insistența că „NU, DESKTOPUL E PERFECT VALID”. Este pentru tine. Lumea din jurul tău s-a schimbat.

  9. @Alex

    Dar e o prostie să te joci sau să te uiți la un film pe un ecran minuscul. După cum e nasol să te uiți la un film în timp ce aștepți taxiul sau tramvaiul.

    Tu, când zici că lumea s-a schimbat, te raportezi la o mare majoritate. Eu nu contest existența acestei majorități. Spun doar că majoritatea acționează în baza unor criterii deseori idioate.

    Expresia smartphone zombie nu ilustrează o necesitate ci o problemă. Dacă oamenii și-ar folosi telefonul într-un mod inteligent, n-aș avea nimic de criticat.

    Desktopul nu-i bun pentru 90% din populație. Poate e bun pentru 50% sau 40%. Dar în momentul în care statisticile arată că-i bun numai pentru mine, atunci da, undeva există o problemă. Și nu la mine.

Leave a Reply

Your email address will not be published.