Tomb Raider (2018)

După cum scriam în avancronică, am mers la film cu sentimente ușor ambivalente. Pe de-o parte, ar putea fi un titlu excelent. Pe de altă parte, există premisele să dea greș în mod spectaculos.

Noa, deci cum fu?

Poster: Alicia Vikander în rolul Lara Croft

Din păcate … cum să zic … nu reușesc să pricep cum are filmul ăsta nota 6,9 pe IMDB. Dar ca idee, este deja în scădere, acum 3-4 zile avea 7,2 sau pe-acolo. Și tot scade, pe măsură ce din ce în ce mai mulți oameni văd minunea.

*

Pe scurt, potențialul există.

Lara este un personaj oarecum interesant, cu o poveste vag acceptabilă. Chiar se încearcă a se vinde ideea că-i vag competentă pentru misiunea din film, se construiește un soi de background în care ea-i atletică și are ceva dexteritate, etc. Totuși, aiureala cu „copilul de milionar care preferă să trăiască în sărăcie și să-și scrie propria poveste” este deja un trop expirat. O idee vîndută puștilor săraci pentru a le da senzația că dacă vor, pot și ei să conteze. Sigur, Lara face 8000 de dolari vînzînd nestematele familiei sau ceva de genul ăsta, dar … hey, cine mai numără?

Execuția este execrabilă. Minim jumătate din acțiune este pur și simplu ne-credibilă. Traume fizice care se vindecă instant / peste noapte? Bolovani care cad pe lîngă protagonistă, dar niciunul nu o lovește? Nu am nimic împotrivă ca un film de acțiune să aibă cîteva scene în care șansele de reușită ar fi 5% în realitate. Totuși, dacă un film rulează scenă după scenă în felul ăsta, eroina trecînd din supraviețuire improbabilă în altă supraviețuire improbabilă … pe la jumătate dispare acel suspension of disbelief.

Eu unul am ajuns la o concluzie simplă, pe la jumătatea filmului: trebuie tratat ca un joc video. Toate cîcaturile ce se întîmplă? Perfect probabile, dacă dai save / reload de 20 de ori la rînd. Am văzut un film care de fapt îmi spune cum ar merge lucrurile în joc. Asta-i tot.

Pe lîngă asta, nici personajele nu pot spune că m-au cucerit. Dimpotrivă. Tatăl Larei este creionat foarte grosier. Personajul negativ este și el făcut cu ciocanul, de un scenarist foarte probabil plictisit. În general, relațiile interumane din film sunt bolovănoase, oamenii se manifestă ca niște păpuși puse să danseze pe o scenă.

*

Pe scurt, un blockbuster vag acceptabil. Merită văzut? Poate, dacă vă place genul ăsta de film. Merită văzut în format IMAX? Nu prea. Tehnic vorbind, scenele rapide de acțiune tind să nu funcționeze bine în 3D, la un moment dat vedeam o serie foarte blurry de cadre, și atît.

Nota mea: 5/10. Și asta doar pentru că mi-au plăcut oarecum jocurile din seria asta. M-a lăsat atît de underwhelmed încît nici nu-mi găsesc cuvintele să descriu…

3 thoughts on “Tomb Raider (2018)”

  1. N-am jucat Warcraft. Filmul mi s-a parut slabut, in sensu’ ca nu imi amintesc mai nimic din el.

    Deci .. mda.

  2. Eu am jucat Warcraft 2, pe vremuri. Și 1 și 3, dar mai puțin. Foarte mișto joc. De strategie. La film încă nu m-am uitat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *