„De ce aș purta ceas pe mînă, dacă tot am telefonul în buzunar?”

Vă propun un articol interesant, pe care am să-mi permit aroganța de a-l traduce în linii generale (i)

*

Fiind eu un tip „de-ăla cu tehnologia” (bleah), oamenii mă întreabă de ce mai port ceas mecanic pe mînă din moment ce timpul este și pe telefon.

Iubesc ceasurile mecanice dintr-un număr de motive — arta, știința, ingenuitatea din spatele mecanismelor, faptul că ceasornicăria-i un meșteșug ce vine din trecutul îndepărtat, imaginea și senzația pe care ți-o oferă, libertatea de baterii, cabluri și conectică…

Recent am simplificat și mai tare conceptul. Și anume: Dacă mă uit la ceas, îmi oferă timpul. Nu cere nimic la schimb. Îmi este un companion loial, fără pretenții.

Pe de altă parte, dacă mă uit la telefon după ora exactă, îmi fură din timp. Mă tentează. Ora exactă vine la pachet cu notificări. Vine pe un ecran mare și colorat. Timpul se leagă de un tratament temporar pentru plictiseală. E seducător. A devenit o raritate să te uiți la ecranul telefonului și să citești acolo doar ora exactă. Afacerea asta îmi displace.

Îmi folosesc telefonul cînd am nevoie de funcționalitățile unui telefon. Îmi folosesc ceasul cînd vreau să știu ora exactă. Vreau să fiu punctual, îmi place să știu unde mă situez în timp la cîte un moment dat — și dimineața, și la amiază, oricînd în timpul zilei. Mă uit la ceas mult — și iubesc faptul că nu se uită și el înapoi la mine.

Multumesc Krys pentru idei

*

Nu știu, poate este o lecție de învățat aici. Așa intuiesc, cel puțin.

Articol mai vechi
Articol mai nou
------
  1. Adică parafrazînd acolo unde n-am răbdare să pigulesc sensul exact.[]
------

Leave a Reply

Your email address will not be published.