Internetul ca o bulă, sau ca o boltă de stele?

Un vechi blestem chinezesc (i) ne zice așa:

May you live in interesting times.

(Fie să trăiești vremuri interesante)

Printre alte lucruri interesante întîmplate în 2020, ba chiar și în 2021, ne vine de la frații noștri de pe Prut ocean următoarea știre amuzantă:

Twitter has permanently suspended President Trump from the platform, citing “the risk of further incitement of violence,” the company announced late Friday. The ban follows the assault on the U.S. Capitol this week, which Mr. Trump is accused of inciting.

“After close review of recent Tweets from the @realDonaldTrump account and the context around them we have permanently suspended the account due to the risk of further incitement of violence,” Twitter said in a statement.

Adică Twitter i-au suspendat contul președintelui-încă-în-funcțiune, Donald Trump, pentru că „riscă să incite la mai multe violențe”. În fine, contextul este foarte larg, dar el nu contează pentru scopul acestui articol.

*

Ce mă interesează însă este disputa iscată instant pe motive de cenzură. Avînd în vedere că președintele Statelor Unite este totuși o figură destul de publică și foarte importantă, platformele digitale îi oferă acces necondiționat la ele. Zice prostii? Las’ să zică, e președintele.

Ca atare, faptul că Twitter și-au permis totuși să îi suspende contul face să se ridice instant foarte multe sprîncene. Omul a fost (și rămîne) un personaj foarte controversat, încă de cînd a fost ales. A scos mulți porumbei pe gură, de la chestii rizibile pînă la chestii în urma cărora pe unii îi lua cu transpirații reci. Dar, indiferent, ce-a zis a fost bine zis, și acceptat tacit de către rețele.

Pînă mai ieri, cînd brusc cineva a tras linie și-a zis „Gata!”. Ajută și faptul c-a pierdut alegerile, probabil.

*

Inițial am fost de partea acelora care ziceau că „Huo, cenzură!”.

Nu doar Twitter suferă de problema aceasta, Facebook sau Youtube au și ele un comportament problematic și netransparent. Trebuie să te supui unei liste de termeni și condiții pe care n-o citește nici dracu, trebuie să respecți niște community guidelines cam opace și destul de vagi, formulate pe principiul românesc „să fie bine ca să nu fie rău”. Iar dacă ești pedepsit, nimic nu obligă platforma să te informeze ce-ai făcut greșit punctual, nu cumva să te prinzi care-s limitele de interpretare.

Poți foarte ușor ajunge suspendat sau banat pe platformele astea, dacă nu te aliniezi cu gîndirea mainstream curentă. Depinde cine te raportează, sau cum ți-e norocul cu algoritmii automați. O situație cam cîh, după umila mea părere.

*

DAR, după ce-am șezut un pic în fund și-am cugetat, mi-am dat seama că ne aflăm pe o falsă pistă, și urmărim o falsă problemă.

Hai să revedem bazele! Internetul continuă să fie liber, deși diverse firme gen Google încearcă să-i pună botniță în diverse moduri creative. Dar este perfect posibil, și ridicol de ușor, să-ți faci un server; închiriezi de la ceva companie de găzduire (ii) — sau chiar îți faci tu server la tine în buncăr. Un nume de domeniu se cumpără ușor, și se pierde foarte greu.

Cît de greu este deci pentru președintele Americii să aibă serverul său propriu? Cît de greu este să își facă un site simplu, pe care să posteze ce mesaje dorește el, indiferent de cenzura reală sau imaginară a altora? Cît despre actualizarea în timp real, și notificarea urmăritorilor … hey, fluxurile RSS nu au dispărut încă. Tehnologia de bază tot este „hai să întrebăm un server din cînd în cînd dacă a apărut ceva nou”.

*

întrebarea nu este, deci, dacă contează c-a suspendat Trump pe Twitter, Plitter sau FacedIN. Este complet irelevant. (iii)

Întrebarea corectă este: de ce n-are președintele Americii un site pe care să posteze cînd vrea pula lui? El are site, dar e de rahat, sunt postate porcării irelevante acolo (iv). De ce nu s-a repliat instant cînd a fost suspendat pe Twitter?

Lăsăm o pauză de gîndire.

*

Știți cum era în Idiocracy, filmul acela dubios în care toată lumea se prostise? Ăla în care nimeni nu mai avea idee că plantele trăiesc cu apă, nu cu Suc Carbogazos? Filmul în care președintele era o maimuță proastă? Iar restul erau o țîră chiar mai proști de atîta? Iar unii erau așa proști încît le curgea scuipatul din gură?

Mnoa, fix filmul ăla îl trăim noi, doar că nu ne prindem. Președintele Americii are nevoie de Twitter, are nevoie de o chestie făcută de o corporație, unde el să fie simplu utilizator, tot procesul de a produce și publica chestii să fie cît mai simplu și mai automatizat.

Bun, președintele e dobitoc, n-ar fi prima dată cînd un high ranking official e în situația delicată de-a fi habarnist pe vreo temă, dar … n-are echipă? Mai ales că Trump a fost hărțuit și hăituit de mass-media de cînd a devenit președinte, cineva din echipă sigur ar fi trebuit să-și pună problema unei plase de siguranță. Dar ce te faci cînd și echipa e proastă, slab pregătită și nu știe să vină la timp cu soluțiile corecte pentru Șefu cel Mare?

Prin contrast, hai să vedem o altă abordare a lumii și a vieții:

I see plenty of people trying to survive as anonymous entities. This is pure nonsense, it’s no way to live, it will render you insane. Anonimity can only be useful if you are already somebody. (…)

This is why “I don’t seem to care much about anonimity”. I actually do not. I have no intention of living by some government’s permission, as the rat in the sewer. I am no mosquito, I am a motherfucking moose. It makes no difference whatever whether that permission is obtained above the board or cajoled through crafty devices of any kind, it’s simply not a game I play. I intend to force any government now extant or yet to be devised to live by my permission.

Nu mai traduc, în principal pentru că nu-s convins că aș reuși să redau corect intonația originală.

Dar dacă înlocuim în text „government” cu ideea generală de autoritate, ajungem undeva. Poate vreun utilizator să forțeze o platformă să-i publice textul? Nu. Poate președintele țării să forțeze o companie privată să-i publice un tweet? Nu. Președintele trăiește după regulile altora, și nici măcar nu ne dăm seama că fix AIA e problema.

Orice om care se respectă trebuie să-și asume libertatea, să și-o cîștige și asigure în toate modurile în care poate. Mai ales pe internet, unde cenzura este din principiu imposibilă, dacă știi ce faci.

Pe scurt, iată problema reală, pe care mă tot chinui s-o reprezint. Marile Companii și-ar dori să percepem internetul ca pe o bulă, în care există reguli, portari și păstrători ai cheilor. Faci ce ți se zice? Faci parte din bulă. Nu faci ce ți se zice? Nu mai ești parte din bulă, ai fost ostracizat. Ca în biserica ortodoxă, unde dacă ești cuminte ești tratat ca un mădular folositor al acesteia, dar dacă ai idei de individualitate, mădularul este tăiat jos și aruncat departe de obște. Iar chestia asta se aplică oricui, indiferent de ierarhia din viața reală.

Totuși … internetul nu-i o bulă. Internetul e ca spațiul ceresc, e ca bolta de stele. Între oricare două puncte putem desena o linie mai mult sau mai puțin dreaptă. Nu te împiedică nimic să ajungi dintr-o parte în alta. Sigur că unele constelații sunt ceva mai cunoscute decît altele, și desigur că unele prezintă mai mult interes decît altele. Dar libertatea individului de a-și crea steaua sa proprie, pe care să-și organizeze lucrurile așa cum dorește, este în continuare (aproape) infinită.

Iar singura temă posibilă de discuție ar fi: de ce uităm chestia asta?

------
  1. Care de fapt nu-i nici vechi, nici chinezesc,[]
  2. Preferabil aflată în Tanzania, sau ceva teritoriu care nu se supune legilor Big Brother[]
  3. Da, este o pîine de mîncat și cu acea discuție, despre cum statul își externalizează serviciile pe cîrca companiilor — și deci ce drepturi și obligații le survin acelor companii.[]
  4. Apropo: cîți dintre cei care-l discută pe Donald Trump i-au vizitat măcar site-ul, și i-au citit producțiile în original?[]
------

1 thought on “Internetul ca o bulă, sau ca o boltă de stele?”

  1. Pentru că conștiința colectivă, acel “noi” implicit la care te referi, nu mai există deja de ani buni. E greu de zis când a dispărut (Covid? pierderea alegerilor din 2016 de către Clinton? crahul din 2008? 9/11? revoluția hippie a anilor ’60? take your pick), dar s-a ajuns aici printr-un proces lent de divizare a societății pe tot felul de falii ideologice arbitrare — iar aici am putea adăuga: după cum i-a cășunat fiecărui tâmpit în parte, fie cu “spreading Democracy”, fie cu MAGA and so on and so forth. Deci ce să mai discutăm de uitat, putem să ne alegem fiecare câte un trib și să răzbatem sau să pierim în el.

    Legat în particular de povestea cu Trump, reversul medaliei e că o parte din lume deja s-a mutat pe platforme mai mici, cu atât mai mult cu cât Facebook a luat decizia de a comasa datele FB și WhatsApp pentru utilizatorii din State. Cu alte cuvinte, cetățeanul de rând o să fie legat în continuare de un fief, ăla fiind doar unul din costurile plătite pentru lipsa educației.

Leave a Reply

Your email address will not be published.