Pastilă: muncă la distanță

În 2020 mergeam zilnic la birou, ca orice muncitor obișnuit. Pe-atunci mă certam cu managementul să ne ofere mai mult de două zile de telemuncă pe lună. (i) A venit pandemia de coronavirus, am ajuns cu toții în telemuncă oricum.(ii)

În 2022 am telemuncă fără limită, și chiar dacă se mai discută despre revenirea la birou (la nivel de management), totuși semnalul nu mai vine. S-or fi prins și ei că nu-i o idee prea deșteaptă.

*

Eu, personal, merg destul de rar la birou, poate o dată pe săptămînă. Dar merg. Partea amuzantă este că nu mă pot hotărî cum e mai bine — sau mai rău.

Acasă am o problemă cu vecinii; și anume, la parterul blocului se află și un atelier care repară scule de grădină. Sunt zile în care zdrăngăne, lovesc și bîrîie din mașinării într-una, de-mi vibrează pereții. Ceas după ceas, pînă spre ora 7 seara. Nu suficient cît să pot face plîngere la Poliția Locală, dar suficient cît să îmi toace nervii. Soluția este ori să mă mut ori să mă duc la birou.

Dar, Sfinte Căcat, nici la birou nu mai e bine! Ajung dimineața acolo, timp de unul-două ceasuri este perfect; liniște, aer condiționat, cafea la o apăsare de buton. Apoi încep să vină oamenii. Stă cîte unul în ședințe cu orele. Mai bîrfesc 2-3 colegi de la masa vecină. Apoi mă întrerup ca să discutăm despre ce mîncăm și unde. De mersul în pauză nu mă plîng, aia e o întrerupere bine-venită. Dar rămîne ideea că „futu-i, nici aici nu mă pot concentra”. Ca să nu mai spun de banii dați pe mîncatul în oraș, timpul pierdut cu deplasarea șamd.

Chiar nu reușeșsc să îmi dau seama cum dracu’ făceam ceva productiv înainte de 2022, cînd eram zilnic la birou, și singurul mod în care mă puteam concentra era dacă puneam căștile.

*

Fără concluzie. E doar o pastilă.

------
  1. Erau foarte zgîrciți; de fapt, cuvîntul corect este „paranoici” — se considera că lucrînd de-acasă oamenii vor freca menta.[]
  2. Precizez despre care pandemie este vorba, ca să fiu sigur că se va-nțelege și după ce mai trec încă 4-5 pandemii peste noi în următorii 10 ani. Așa-s eu, un optimist.[]
------

6 thoughts on “Pastilă: muncă la distanță”

  1. Sunt sigură că te-ai gândit să-ți pui căștile acasă. Ce ai zice de telemunca în deplasare, undeva înconjurat de natură și cu semnal full la internet?

  2. Bine-ai venit, Grig!

    Sigur că-mi pot pune căștile, dar este o soluție de avarie. În primul rînd n-ar trebui să fiu forțat în propria-mi casă să-mi pun căștile. Hai să zicem că nu munceam de acasă, ci eram liber profesionist cu orar după cum am chef, iar la ora 13 vreau să trag un pui de somn sau să mă uit la un film; niet, nu se poate, pentru că brrrrr. (Și-n al doilea rînd, ca să acopăr zgomotul de fond ar trebui să dau tare la căști. Eu cînd scriu cod vorbesc singur și-mi explic chestii, numai de muzică n-am poftă..)

    Aia cu telemuncă în deplasare sună bine, doar că suferă de aceeași problemă cu spațiile de co-work, altă găselniță recentă: nu mă lasă inima să plătesc ȘI acolo. Eventual dac-aș renunța la chiria din Timișoara de tot, și aș trăi ca nomad digital. Totuși nu-i chiar de mine stilul acela 🙂

  3. > iar la ora 13 vreau să trag un pui de somn sau să mă uit la un film; niet, nu se poate, pentru că brrrrr.

    Îți pui sunetul de la film la căști. 😀

    E doar o g(l)umă.

  4. Presupun ca un razboi al nervilor cu aia de la scule, sa ajunga ei sa se mute nu tu, nu se pune problema (desi zic ca scos patroana zilnic pentru vreo luna si pana de curent aferenta ar produce dorinte in mintea proprietarului).
    Eu am ajuns sa pot lucra in orice conditii, ca n-am de ales. Lucrul din parc n-ar merge? Biblioteca? Cafenea mai linistita? Cand eram pusti si stateam intr-o garsoniera prapadita in geneva, aveam un vecin portughez care asculta fado (un fel de romante cumplite care dau dureri de burta) si chestia ma scotea din minti. Ce am facut cu ala e ca am inceput sa pun Shostakovici si sa plec de acasa. Cam dupa vreo saptamana a prins ideea. Da’ apoi s-au apucat sa repare bulevardul :). Atunci am ajuns la concluzia ca n-am sa intrunesc in viata asta conditiile de munca perfecte dorite de mine :). E joy si in acceptare :D. Dar lupta cu masinile de iarba si oamenii lor formidabili minse pare un exercitiu mental misto. Ma mai gandesc :D.

  5. Sincer, aș minți dacă aș spune că nu m-am gîndit să mă războiesc cu ei. Gen să pun boxele la maxim cu ceva pornache în care se geme, plec de-acasă. Doar că mi-aș enerva vecina de sus mai degrabă, că-s pereții cam subțiri. Varianta 2, feromoni de crap în găurile de ventilație de la mașina firmei, aud că put ca dracu și nu mai scapi de miros. Doar că … exact cum zici, nu mi-e clar dacă vor prinde mesajul suficient cît să se mute din zonă. Aia cu scos siguranțele ar merge dac-aș avea acces la tabloul lor electric.

    Vara merge orice, am lucrat și la cafenea, și la bibliotecă. Nu prea merge cînd mă caută lumea pentru suport tehnic și trebuie să behăi chestii în căști. Iar dacă tot mă strădui să ies din casă, deci și să mă îmbrac și toate alea, mai bine merg la birou. În schimb, să mă pui iarna să ies prin frig, și să conduc .. bleah. Îmi ajunge că trebuie să iau mașina pentru gym.

    Mulțam pentru sugestii 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published.