Îmi place să cred că sunt o persoană destul de creativă, deşi nu în exces. No, sir. Întâmplător sau nu, chestia asta se combină cu o lene enormă (se zice că este comună tuturor cu grupa de sânge B3).
Însă vine un moment când oricine îşi ridică capul şi vrea să facă ceva nou. Aşa că m-am angajat la Solectron. În ciuda bârfelor şi în ciuda unor certuri care nu-s deloc obiect public. A, şi pe lângă faptul că încep cursurile în mai puţin de două săptămâni. Well, we’ll see. Azi am făcut analizele, şi băieţii au fost extrem de prompţi cu confirmarea. Dacă trainingul on site se face la fel de eficient ca şi la Manpower, o să fie super.
(sidenote : pe cât m-a putut enerva fizica la liceu, pe atât pot spune că voi avea nevoie de ea. sper să nu fie la fel şi cu limba franceză sau chimia, că m-am dat dracului)
Mai am în plan şi să învăţ limba germană, dar chestia asta nu se poate face haotic, pe apucate. Ideea mea ar fi să fructific cunoaşterea asta şi cu o certificare. Anyway, cultura nemţilor este una corectă, serioasă, un spirit făcut să dăinuie. Vreau să mă împărtăşesc din el. Şi în Timişoara, ce am admirat întotdeauna a fost mixtura de seriozitate vieneză, amestecată cu un gulaş balcanic al celorlalte naţii care locuiesc pe-aici.
A, da. An old dream of mine was to learn playing guitar. Deocamdată îl pun pe hold .. şi să explic de ce. Sunt un antitalent complet la desen, aşa că intrai pe un site de learn-by-yourself. Mi-au dat o lecţie faină, pe care n-o s-o uit. Ideea este că trebuie să vezi detaliile, să ignori întregul şi să priveşti la componente. Dacă te uiţi la un copac să nu foloseşti imaginea digitală numită “copac”, ci să vezi forma verzuie şi forma maro, apoi să le îmbini cu conturul scalat, pentru a obţine ceea ce mai târziu numeşti “copac”. La fel, eu văd o melodie ca un întreg, ca pe o fiinţă vie aproape .. dar nu ştiu să detaliez la nivel micro. But I’ll get there, too.
’nuff said.