În seara asta, neavând ce face (ca alternativă rapidă la a învăţa), mi-am pus aparatul foto la treabă. Aveam pe dulap un set de discuri din plastic, arse, în diferse forme. Vorbesc de discuri protectoare, care se pun sub şi deasupra unui set de alte discuri; sunt din plastic subţire, transparente, şi cum mai demult strânsesem destule, am făcut acelaşi experiment ca şi cu CD’urile.
Setup’ul nu durează : camera, veioza, un prelungitor, câteva coli albe pe masă pentru a nu avea alte culori de fundal. Totul bun până aici. Aşez primul disc, pozez, mă bucur că verific : uitasem de tenta gălbuie primită datorită faptului că am bec incandescent. Ok, no problem, trag un white balance custom, cu referinţă hârtia de pe masă (gălbuie şi ea datorită aceluiaşi fenomen). Uşurat că prinsesem iepurele, nu-mi mai fac griji.
Apoi, la procesare, surpriza : toate au ieşit, în continuare, cu tenta aia gălbuie blestemată! Ceea ce am uitat, este că un bec se şi încălzeşte; odată cu asta, şi temperatura punctul de alb urcă. Acu’, ce să fac, o să trag de ele la procesare, ocazie bună să şterg 3/4 din ele, şi să rămână doar câteva. Motiv, de altfel, să trag o altă însemnare.
Presupun că o soluţie ar fi să las veioza pornită dinainte, 5-10-15 minute, apoi balansul de alb să îl fac pe porţiuni de disc (nu pe o hârtie care oricum e mai albă). Sau să cumpăr o veioză profi, care nu costă decât vreo 30 de lei (la Universul Luminii, cel puţin). Fair enough.