Staţia de autobuz Arta Textilă, oră de vârf. Omu’ ăsta zace întins acolo, mort de beat sau de oboseală, nimeni nu ştie, nimănui nu-i pasă. Zeci de călători trec pe lângă el. Eu fac o poză şi plec cu gândul că am ce posta pe blog diseară. Ăştia suntem? Asta reprezintă Banatul? Nepăsarea?
Dar, sincer, nici nu ştiu ce se face în cazul ăsta. Pe cine anunţi? Salvarea? Poliţia (chiar, secţia 3 poliţie era la 50 de metri)? Salvarea? Pe toţi? Şi totuşi, de ce nu ne oprim?