Mă rog, am folosit cuvântul EMO doar pentru că sună bine şi e trendy lately.
Anyhow …
Am citit Catcher in the rye prin clasa a 10a. M-a lăsat praf. Şi nu cred că am fost bun de ceva câteva zile. N-am înţeles de ce, la momentul acela …
Ieri am reînceput cartea. Şi am înţeles. Holden .. tipu’ ăsta are simţăminte pentru tot. Pentru toţi. Pentru orice. Face bâză de jocul societăţii, pentru că l-a demontat şi a găsit goliciune dedesupt. Trage bărbi pentru că poate. E sensibil până la destrămare, şi nu e bărbat în adevăratul sens al cuvântului. Posibil ca Holden să fie mediocru, dar străluceşte în mediocritatea lui plină de imaginaţie şi sentimente. Societatea îi oferă doar şanse slabe să se exprime aşa cum poate el. Pe dinauntru, puştiul ăsta e ars de orice contact nou, vede detaliile, iar dincolo de ticurile verbale şi de platitudini, dincolo de frici şi de necunoaştere, ar putea fi unul dintre cele mai curate suflete pe care le-a dat literatura.
Ar mai fi de spus câte ceva, dar n-am terminat cartea, şi în mod sigur n-am rumegat-o.
Câteodată aş vrea să-i seamăn ăstuia în profunzimea emoţională …