Scria Dojolina cum că ar trece prin Sibiu la vară.
Wise decision, mai ales dacă stă oleacă, 2-3 zile.
Enfin. N-oi fi io mare călător, dar prin Sibiu am trecut.
Back then, în 2006, liceean de clasa a XIa, fără griji şi probleme existenţiale, cu aere de roacher în mine, am zis să dau o raită pe la festivalul ARTMania. Nu singur, ci cu două colege mari pasionate de HIM (headlineri, lângă Amorphis). Aşa că luăm trenul frumuşel, şi ne cărăm la fest. Cu diferenţa că ele dorm la un bunic, eu în oraş. Organizatorii veniseră cu o ofertă super-deşteaptă, locuri de cazare la vreo 10 lei pe noapte, adevărată pomană, couldn’t miss it.
Prima zi, prima poveste, îmi uit buletinul într-un net club (plecasem fără să-mi notez adresa căminului măcar), ascult pe seara ceva Seven într-un club rock, plus alte trupe mai puţin cunoscute. Oboseală, satisfacţie, somn rapid.
A doua zi, mare înşiruire mare, v’o 8 trupe urcă pe scenă, de pe la ceasurile prânzului. Încep Carmen Gray cu un metal sănătos, continuă Kumm cu jazz-rock dement, rup scena Altar, se prefac gotici finlandezii de la Silentium, Luna Amară ne dau o mostră de rock românesc calitativ, vin Amorphis şi parcă nu se mai termină cu tot cu metalul lor ce devine din ce în ce mai heavy, Piaţa Mare se umple, îşi fac showul şi H.I.M., în acelaşi club din ziua precedentă vin iarăşi Seven, adevărat regal…
Duminică şi ultima mea zi de stat în oraş, mă scol cu noaptea în cap şi până după-amiaza dau o tură prin oraş. Impresionat de aerul german şi riguros al clădirilor, de atmosfera frumoasă şi calmă, de comportamentul civilizat, declar Sibiul un adevărat bijou şi promit să revin aici când mi se oferă prima ocazie …