Namely , Dungeon Siege II.
L-am jucat în vară. Din gama RPG nu cred că am mai jucat mare lucru, aşa că eram practic virgin în chestia asta. M-a prins cu o poveste drăguţă, cu o grafică bunicică (atât cât putea arăta placa mea video), cu o acţiune care “just felt right” — nici prea fast-paced, nici târâş. Pe măsură ce am avansat în storyline, a început să-şi arate faţa de dungeon game : hărţi nesfârşite, pline de monştri, nimic de făcut decât să laşi auto-attackul activat şi să clicui pe drum spre destinaţie. Eventual o turnură spre stânga sau spre dreapta pentru side-quests .. Am terminat pe novice, iar finalul m-a lăsat “în aer”, fără să înţeleg de ce naiba m-am luptat atâta. Marele Urât scapă, iar eroul rămâne fără scop în viaţă. Nu mai ştiu sigur dacă l-am terminat şi pe al doilea nivel, cred că nu.
Acu m-am apucat să joc DSII:Broken World, continuarea. Mai greu, te aruncă direct în mijlocul acţiunii, într-o lume plină de ură şi febrilă, construind cu sârg ceva. Un plan, mulţi duşmani, vechii companioni gata să te însoţească. Sunt curios dacă va reuşi să mă prindă febra …