Citesc în memoriile lui Elie Wiesel, un pasaj interesant. Întrebând-o pe o tânără de ce ţine mult să îşi exprime evreismul, ea răspunde sincer : “pentru că îmi place să cânt”. Un evreu este cineva care cântă; cântă când este vesel şi când nu este, cântă când este fericit, când alergă după fericire, dar şi când nu are nici o nădejde de fericire, cântă în vagonul care-l duce la măcel; persecutat, îşi preface suferinţa în cântec, izolat, îşi preface singurătatea în rugăciune cântată.
Iar noi, românii? Şi ciobanii noştri cântă. Hora, la sat, este o tradiţie de veacuri. Dar astea sunt lucruri vechi, iar Elie îmi vorbeşte din miezul secolului XX. Mai cântăm noi? Să stăm strâmb şi să cugetăm drept : nu o mai facem. Dacă aş avea o definiţie pentru român, România, românism, asta aş spune : un neam trist; un neam ne-rodnic, un neam de jeluitori.
Maneaua este sinonimul degradării intelectuale, al coruperii sistemului de valori. A fi manelist aproape că echivalează cu a fi un limitat, un incult. Şi aşa este : textul muzicii de manele, nu este printre cele mai elevate, dimpotrivă. Şi totuşi -pentru a câta oară?-, diavolul are nevoie de avocat : maneliştii cântă. Au apărut videoclipuri pe Youtube, peste tot, cu distruşi care se dau în spectacol, poate unii la beţie, cântând manele. Şi totuşi, uităm partea esenţială: cântă! În autobuze, pe străzi, ei merg cu telefonul din care li se revarsă muzica; noi, cuminţi, cu căşti, să nu deranjăm. Dar tocmai, că în momentul în care îţi place muzica, te exprimi pe ea, nu o închizi în tine; Isaia a dănţuit în faţa lui Dumnezeu, şi nu L-a supărat cu asta.
Nu vreau să fac, cu asta, apologia maneliştilor. Dar, ca peste tot în viaţă, când un fenomen deviază de la normă, şi prinde cheag, îţi rămân două opţiuni … ori îi urmezi, modificându-l din interior, ori îţi adaugi valoare ţie, pentru ca urmăritorii fenomenului, să se adape de la tine. Noi, ca neam, deşi ni se spune “de poeţi”, nu prea ne manifestăm artistic. Au venit maneliştii, şi o fac ei în locul nostru .. low quality human material, da’ o fac. Ca “majoritari”, la fel ca şi ortodocşii, ne permitem să strâmbăm din nas, să îi facem inculţi şi toate alea. Dar vine ziua în care vor fi o turmă închegată, o turmă de proşti, proşti da’ mulţi. Putem să îi civilizăm noi, acum (kudos pentru Paula Seling), sau putem să strâmbăm din nas, masochist, şi să scoatem la înaintare vechile valori, cărora nimeni nu le face update.
Mingea e la noi, fenomenul deja se petrece. Avem o decizie de luat.