Se vorbeşte prin târg, că tinerii sunt viitorul României, că ei vor realiza măreţul ideal de a vedea o ţară civilizată, o ţară fără tare, în fine, că în tineri vom găsi o generaţie care să urce pe culmile capitalismului.
Pe româneşte : Ţapă.
O generaţie nu creşte din puf, nu creşte din neant, nu pleacă în neant. Generaţiile noi sunt crescute de cele vechi, inerţia socială îşi spune cuvântul, profesorii educă exact cu m au fost şi ei educaţi, oamenii care să muncească de plăcere sunt extrem de rari. E o definiţie a neamului nostru, fuga de responsabilitate; altu’ e vinovat mereu. Generaţia ’89 a crescut nu foarte departe de comunism şi de o bubă urâtă a mentalităţilor umane. Cine a sperat că NOI vom fi salvatorii minunaţi, fie a fost tembel, fie visător, fie pur şi simplu a trăit în altă realitate.
( to be continued )