Îmi permit să copiez un text ce l-am postat prima dată pe un forum.
Aflu, nu fără surprindere, că rectorul UPT, Nicolae Robu, a decis să candideze într-un colegiu electoral, din partea PNL.
Vorba populară, că “politica e o curvă”, nu a apărut degeaba : aici, chiar şi fără să vrei, ajungi să îndoi spinarea, fie pentru a-l peria pe un şef, fie pe un sponsor, fie pe cetăţeanul turmentat care urlă la uşa ta.
Îmi plăcea să cred că învăţământul, cât ar fi el de hărţuit şi de învechit, mai are o anumită componentă, o masă de oameni valoroşi, ce influenţează mai departe. Cu atât mai mult, am pretenţia asta de la universităţi, ultima pauză a tânărului, ultima separare între educaţie şi viaţa socială; aici, la universitate, îmi plăcea să cred că morala îşi are locul ei, chiar dacă uneori neglijat şi uneori ignorat. În special la Politehnică, unde trebuie să se formeze oameni responsabili faţă de cei din jur, şi ingineri capabili. Peştele de la cap se împute, merge vorba.
De ce nu le vreau amestecate, politicul cu educaţia? Pentru că prima nu aduce nimic folositor, doar consumă timpul persoanei, în dauna celei de-a doua. Mă aştept să văd un Robu din ce în ce mai distant, mai îndepărtat de studenţi, de problemele universităţii.
Mai pe scurt : chestii astea două sunt incompatibile. End of story.În presă au curs râuri de cerneală pentru biata “profesoară porno” care a comis sacrilegiul de a fi neglijentă cu PC’ul dat la reparat- şi nu era cazul. Acum, toţi tac, iar problema e cât capra. Defapt, nu tac, ci doar se mulţumesc să noteze sec faptele. Haideţi, domnilor presari, daţi cu editorialu’, e loc de desfăşurat idei.
Mai aştept, poate presa locală nu e amorţită de tot.