Foarte, da’ foarte multă vreme, nu am fost consumator de media televizată, din diverse motive. Cam anul trecut, am pus la lucru un tv-tuner mai vechi, pe pachetul de bază al celor de la RCS. Este posibil ca, fiind vorba de o placă de extensie şi de un software, în opoziţie cu un tv-set (standalone device), am descoperit că nu resimt necesitatea t.v.ului aproape deloc. În rarele ocazii când plictiseala mă învinge şi îmi aminteşte de existenţa tunerului, nu cred că dau pe posturile româneşti aproape deloc. Lipseşte “foamea” de conţinut care hrăneşte zilnic milioane de oameni. Şi e mai degrabă nostalgia lipsei, decât nostalgia unui lucru pe care l-ai avut.
Ajunge să îi priveşti pe vecinii noştri maghiari, şi să rămâi prost. Reclame la care am râs deşi nu le înţelegeam, emisiuni educative cu o putere de sugestie imensă (doar prin imagine, având în vedere bariera lingvistică), talk-showuri fără draci, fără ţipete, fără frunţi încruntate.
Chiar şi la italieni (din păcate doar RaiUno prind) se simte diferenţa; da, sunt şi ei latini, da, au oleacă de balcanism în ei, dar chiar când se ceartă sau vorbesc în contradictoriu, o fac cu o clasă peste noi. Nu se ţigănesc, nu se spurcă, nu denigrează adversarul, pentru Dumnezeu!
Posibil să fie şi o chestiune de predeterminare. Omul care a crescut cu mirajul televizorului, trebuie să îi dedice un oarecare timp săptămânal. Eu voi avea de furcă în a de-mitiza PC-ul, probabil. Dar ştiu sigur că nu TVul îmi va pune probleme, având în vedere configuraţia românească.