La sfârşitul lunii Iulie, mă angajam ca operator calculator, la măreţul hypermarket. Doar aşa, ca idee, departamentul RM (recepţie marfă) e ăl’ mai futut din magazin : aici se îngrămădesc toţi, aici apar problemele, aici ar trebui să fie depistate şi corijate. Şi, desigur, toate astea lucrând din viteza fulgerului. Ajungeam pe postul ăsta total randomly, pur şi simplu găsindu-l pe Ejobs – spre deosebire de majoritatea celorlalţi oameni, care au ajuns acolo prin refferal sau word-of-mouth. Deci habar n-aveam cum arată, practic, jobul, doar teoretic, ştiam ce înseamnă “operator introducere date”.
Prima săptămână, ba chiar şi a doua, au fost ok, având operatori vechi care să ne ajute şi să ne lasă să facem doar ce puteam, în ritmul nostru. Apoi a venit partea funny: o echipă de 4 oameni noi, ajutată de un adjunct şi maxim un operator vechi, a rulat recepţia timp de aproape o lună. Nu spun, au fost şi momente de relax, când noi operatorii stăteam degeaba pentru că nici numărători nu erau destui – nu mult, pentru că băieţii ieşeam imediat în depozit, să numărăm furnizorii rămaşi (chiar dacă asta era interzis, teoretic). Nu-s puţine zilele când, seara la 21, încă mai aveam furnizori, iar ultimul a plecat târziu, piertându-se în întunericul de ora 23. Urmând ca noaptea, adjunctul să numere produse venite prin platformă sau prin curieri, iar micile furnici de pe raion, să facă temeinic curăţenie, şi să pregătească magazinul pentru o nouă zi, un nou val de clienţi …
All in all, a fost o experienţă mişto. Am avut ocazia să-mi testez viteza, rezistenţa la stres, my people skills, şi nu în ultimul rând, să am de-a face cu un software proprietary (corporate), cu un backend Oracle. Care software, by the way, mai mult stă în calea recepţiei decât s-o ajute. Nervi, dureri de cap, defectarea copiatorului în ultimele zile, toate chestiile naşpa au rămas deja în urmă, şi probabil aş mai fi stat dacă nu aveam restanţe şi o ofertă mai bună. Dar despre toate astea, cândva, în viitor.