Prima mea cameră foto digitală a fost (şi va fi pentru încă un timp) un CanonA450. Mai pusesem mâna pe un Sony de 6MP, avusesem cameră foto pe telefon (Siemens C65, 0.3MP), dar .. cam atât. Luat imediat după bac, adică acum 2 veri, era şi pe atunci o chestie entry-level.
Nativ, nu ştie prea multe: are 3 moduri pentru foto şi încă unul pentru înregistrarea video. Pentru foto are auto, scenery (iar de acolo alegi Portrait/Kids/Plants/Fireworks, etc), plus Manual. Pe manual nu poţi schimba timpul de expunere, doar să-l variezi cu +/- 2 .. diafragma e fixă la f1/2.8, se măreşte la f1/5.1 abia la zoom maxim (când ai nevoie de foarte multă lumină deja..), flashul nu bate la mai mult de 2 metri, focusul pe întuneric e chinuitor (mie mi s-a buşit becul roşu care ajută la auto-focus), timpul de expunere maxim e undeva pe la 30 de secunde, and so on.
Ei, dar nişte băieţi deştepţi au observat un lucru: că procesoarele DigicII şi DigicIII de la Canon au instrucţiuni foarte uşor de descifrat. De aici a rezultat CHDK, iar restul e istorie.
Pe scurt, CHDK e un software care se pune pe cardul camerei, deci nu rescrie firmware’ul original deloc. Odată pus acolo, transformă camera Canon într-o bestie: poţi salva şi informaţiile RAW, poţi alege manual timpul de expunere (64s până la minimul suportat de cameră – la mine e undeva la 1/2000), diafragma o poţi seta manual, sensibilitatea ISO la fel, poţi seta clarul (focusul) la ce distanţă vrei (limitat bineînţeles de precizia motoraşului de auto-focus), bracketingul e limitat de necesităţile tale (eu am folosit până la 7 imagini pentru un hdr, sau 3 imagini dar la distanţa de 1EV step), ai histograme pe lcd, plus informaţii legate de zonele supra- sau sub- expuse, mai ai informaţii live despre starea bateriilor, plus încă alte 1000 de detalii care ne redau controlul.
Last but not least, odată cu ultima versiune de CHDK, fişierele RAW pot fi salvate direct cu formatul DNG, eliminând astfel necesitatea pasului intermediar de conversie (fişierele CRW nu sunt cunoscute de Photoshop, aşa că trebuiau convertite cu un utilitar gen dng4ps2). Pentru a folosi opţiunea, este necesar fişierul badpixel.bin, care poate fi obţinut urmând paşii descrişi aici. Simplu.
Desigur, CHDK nu ţine locul unui SLR adevărat, timpul necesar ajustării parametrilor în meniuri este prea lung, îţi pleacă modelul până reglezi camera, dar all in all, pentru cei cu camere slabe, e o binecuvântare.
P.S. Moşul ar face bine să-mi aducă un Canon EOS 450D!