Băi, ajunge!

Serios, există un punct peste care se varsă toată apa din pahar.

Spre exemplu, îmi amintesc clar punctul de cotitură al meu, în relaţia cu televiziunile: prin 2007-2008. A se înţelege, n-am avut TV în casă de prin ’99. Totuşi, în vizită la oameni, mai priveam la chestii. Cîte un meci de fotbal, spre exemplu.

Ei bine, la un moment dat reclamele de la TV deveniseră pur şi simplu prea frecvente şi prea insistente. Fiecare 15-20 de minute de material erau punctate de 10 minute de reclame. Mult prea mult. Iar unii deveniseră de-a dreptul muişti, şi încadrau materialul video direct într-o .. reclamă.

Meciuri TV în timp ce pe margine îţi face reclamă la Ceresit? Fută-i dracu. Da, uite că n-am uitat, 10 ani mai tîrziu. Ceresit şi-au căcat numele, şi voi repeta povestea asta tuturor oamenilor pe care-i ştiu, să evite şi ei Ceresit pe cît pot. Pentru că Ceresit au contribuit, cîndva, la scăderea standardelor de la TV.

~*~

Evident, între timp s-au întîmplat multe, spre exemplu internetul a explodat, iar televiziunea a rămas să colcăie de idioţenii.

Internetul a avut perioada lui de acalmie, la început. Sigur, existau reclame, dar le puteai evita cu un minim de îndemînare. Reclamele statice le puteai evita dezactivînd încărcarea imaginilor, sau cu plug-ins care nu încărcau nimic din afara domeniului vizitat. Reclamele tip pop-up, pop-under şcl au avut chiar viaţă scurtă, privind în perspectivă istorică.

Bun, faptul că oamenii nu vor reclame nu a oprit însă pe nimeni, aşa că metodele se tooot rafinează, de 20 de ani încoace. De exemplu, mai nou reclama se intercalează direct în materialul pe care-l consumi. Pur şi simplu, derulezi un articol, şi printre paragrafe ţi se mai servesc nişte ceasuri, sau nişte pantofi, ba chiar un leasing pentru maşină. Vrei să-ţi citeşti feedul de Facebook, să vezi ce-au mai făcut prietenii tăi, iar platforma îţi intercalează pe-acolo nişte sugestii, ce pagini să vizitezi, pe cine să mai urmăreşti.

“Bucuroşi le-om duce toate”, zice vorba veche. De asta avem atenţie distributivă, ca să evităm cu drag calupurile de reclame. Totuşi, de vreo cîteva săptămîni încoace, cred c-am atins un punct de saturaţie.

Youtube serveşte şi el reclame. Unele-s banale, bannere direct pe videoclip, le poţi închide pe loc. Altele sunt în format video, şi ţi le redau înainte să ajungi la materialul pe care voiai tu să-l vezi (un fel de interstiţiale, da’ video). Fie, poţi să sari peste ele, butonul “skip” se activează după 5 secunde; nu scrie niciunde că trebuie să aştepţi cele 30 de secunde sau cîte durează reclama întreagă.

Probabil enervaţi că lumea nu se uită la reclame, cei de la Youtube au inventat o nouă reclamă: tot video, tot redată înaintea conţinutului, dar obligatorie. Durează 10-13 secunde, şi n-are buton de “skip”. Ei bine, eu zic că ăsta-i punctul de inflexiune!

La fel ca aia cu Ceresit, şi reclama asta enervează prin aroganţă: faci cum zicem noi, sau nu pupi materialul pe care voiai să-l vezi. Vrei să vezi meciul, vrei să vezi clipul? Stai cuminte şi înghite reclama, simultan. Eu unul de cînd cu Ceresit am refuzat să mai pornesc televizorul din proprie iniţiativă. De cînd cu reclamele unskippable de la Youtube, mai bine închid fila respectivă decît să mă uit la promo-ul lor.

Cam asta ar fi povestea. În vreo 2-3 ani o să citesc probabil lamentaţiile restului lumii, tot pe tema asta. Cînd va fi, bineînţeles, prea tîrziu, c-a devenit industry practice. Iar internetul adevărat se va refugia pe bloguri text-only, probabil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *