Definiţia mea pentru blogger.

Ştiu că meta-bloggingul nu e interesant, dar consider utilă o excursie prin definiţii. Până la urmă aşa se construieşte o imagine, filtrând, discriminând, discutând. Ideea mi-a pornit de la Axel, unde am găsit o listă trunchiată şi ciudată a unor însuşiri.

Noa, deci, ca să fii blogger şi nu doar om-cu-blog, tre’ să poţi face următoarele mişcări:

• Să citeşti articole lungi fără probleme. Aici este de luat exemplul Ramonei, mi se pare absolut normal să ai antrenamentul intelectual ca să poţi urmări un text de dimensiuni mici-medii, practic un articol care pe internet ni se pare imens, în fapt la tipărire ar ocupa 5-10 pagini, cam cât o broşură. Să fim serioşi. N-ai timp acum, no problem, scanezi articolul să vezi că merită, şi pui la bookmarks.
• Să ai exerciţiul comentariului. Asta nu înseamnă să comentezi absolut tot ce prinzi. Însă oricine găseşte articole interesante sau care măcar ridică o problemă bună de discutat. Să formulezi un comentariu de 100-200 cuvinte poate dura şi doar 5 minute, şi merită să lansezi o discuţie care are potenţial deja. Dacă vezi că te-ai întins la comentariu, no problem, poţi face articol de sine stătător.
• Legat de punctul anterior, să vorbim şi despre certuri. Ai găsit un blog al cărui autor este idiot sau pur şi simplu nu bagă articole inteligente, ba pe alocuri îţi vine să-l înjuri în comentariu pentru că minte cu neruşinare. Eu unul n-am găsit încă motivul să mă cert. Prima fază este să las 3-4 comentarii la articole, poate omul trebuie doar tras de mânecă şi odată ce vede că nu scrie pentru găini, începe să gândească. Dacă e prost natural, next, no harm done. Dacă-i şi fudul şi începe să şteargă din comentarii sau să răspundă agresiv, noa, maxim ce fac e să scriu despre el ca să-l reţină lumea (încă nu a fost aşa grav). La fel dacă e mincinos. Certurile la nivel de preşcolari, gen “ba pe-a mă-tii” nu aduc nimic nou, ba chiar te pun pe tine într-o lumină proastă. Aduci argumente, dacă omul nu poate răspunde la ele sau răspunde mincinos se chiamă că s-a făcut singur de rahat. Epic win.
• Rămân la comentarii. Linguşeala e o idioţenie. Sigur, nu strică şi nu e mare lucru să laşi 500 de comentarii cu “ai dreptate, eşti tare, eşti fain, te citesc zilnic, keep on”. Dar e inutil in the long run. O opinie de sine stătătoare (vezi punctul 2) valoarează mult mai mult decât o linguşeală. Dacă linguşeala îţi aduce vizitator doar pe autorul blogului, opinia bine conturată poate aduce vizitatori şi dintre partenerii de conversaţie de acolo. Win.
• Încă o calitate a bloggerului: constanţa. Nu zic fix ca Popescu, să scrii zilnic timp de X luni sau ani, că nu suntem maşini. Însă dacă eşti în vervă, ai tonus şi idei, păi foloseşte-le. Scrii articole cât de des poţi, iar măcar 4-5 cititori care lasă comentarii îţi vor oferi un feedback destul de bun. Inspiraţia vine de oriunde, şi este strâns legată de paleta de activităţi a omului. Dacă tot ce faci în viaţă este să priveşti la TV, haleşti chipsuri, poate un job banal şi o relaţie banală, no, e normal să n-ai subiecte sau să te citească 3 oameni, dintre care 2 sunt vecinele de palier. Sună pompieristic, dar sloganul “challenge yourself” nu-i deloc de lepădat, fă ceva nou zilnic, încearcă, găteşte ceva, încearcă poze artistice cu un aparat de doar 2 milioane, vizitează ruine, ieşi din oraş .. life is dandy.
• Legat de punctul anterior: educaţia îţi foloseşte. Nu te dai prost doar ca să nu-i incomodezi pe restul. Pici într-o discuţie despre un personaj istoric şi tu din întâmplare ştii totul despre el? Păi te bagi, singurul lucru rău care se poate întâmpla este să înveţi ceva nou pentru că apare altul şi mai informat. În rest, dacă dai de idioţi şi trolli, vezi punctele anterioare. La articolele proprii este fix aceeaşi chestiune: nu scrie mediu numai pentru că “cititorii nu te-ar înţelege”. Tocmai, articolele inteligente atrag cititori inteligenţi, în timp ce alea tâmpite atrag cercopitecii. Cam ca în politică. Şi oricum, ce vrei să fii, Libertatea sau Dilema Veche? Bine, Dilema fără aroganţa studiată care uneori e vizibilă din avion.

No, şi cam atât. Se mai poate discuta pe tema asta, însă consider că-s nişte pre-requisites absolut suficiente pentru a avea un blog cât de cât interesant. Nu neapărat plin de trafic, la urma urmei dacă vrei să imiţi pe Zoso sau Cocalari.com ştii ce trebuie să faci. Dar poate vrei nişte cititori destul de inteligenţi încât să merite statul pe interneţi?