continued from here.
(1989) Gisele Kerozene — Jan Kounen [Fr]
Runtime: 4:22
Plot: Oraş părăsit, trei vrăjitori se închină unei cârpe ce ţine loc de fetiş. No wonder, al patrulea vine şi le ia jucăria, se fugăresc prin oraş, the evil man almost wins. La final le redă cârpa de bună voie. Eu unul n-am înţeles prea bine care-i faza, aş putea să jur că-i o metaforă gen “good guys are better off ignoring bad guys”, anyway urmărirea prin oraş pe nişte mături motorizate ie o parodie genială pentru Hairy Plotter. Backward cultural reference, laughter ensues.
(1991) Härlig Är Jorden — Roy Andersson [Swe]
Runtime: 15:42
Plot: Un singur gest ajunge pentru o viaţă. Personajul este de o banalitate cruntă, viaţa lui este de un gri nud şi lipsită de asperităţi sau inedit. Însă faptul că a asistat nepăsător la o crimă îl macină din interior, îl distruge încetul cu încetul, iar lumea lui interioară se prăbuşeşte. Atmosfera te trage înauntru, iar ritmul este static pentru că aşa sunt lucrurile. Finalul putea fi amplificat, desigur, însă aici e de vină consumatorul Hollywoodian din mine. Poate e mai ok că regizorul lasă nişte spaţiu după ultimele cadre, pentru imaginaţia fiecăruia.
(1992) Epilog — Tom Tykwer [De]
Runtime: 12:26
Plot: Nu prea există aşa ceva. Filmul e circular, începe cu o ceartă de îndrăgostiţi, el o împuşcă pe ea, la final povestea e fix invers şi ea-l ciuruie pe el. Corect oarecum, având în vedere că întreaga “acţiune” a filmului este o discuţie la telefon în care ea explică amantului cum nu-şi mai suportă concubinul. The defendant did not have his proper saying, n-ai cum să ştii de unde a început răcirea relaţiei Irelevant, oricum. Toată atmosfera e dusă în derizoriu de obiectele care se mişcă prin cameră, aşa că finalul rămâne cu un gust pronunţat de meh.
(1992) Le Batteur Du Boléro – Patrice Leconte [Fr]
Runtime: 08:01
Plot: “Partitura” toboşarului atrage atenţia. Întreaga piesă Bolero e o simplă plictiseală repetitivă, însă munca omului din spatele tobei este cea mai grea. Pentru că el dă ritmul tuturor. Aşa că privim timp de 8 minute la chipul acestui erou necunoscut .. şi prin câte stări nu trece, săracul! Chipul lui e un comentariu în sine.
ti-am raspuns