Ce carte mi-ar acompania singurătatea?

.. întreabă Florin Puşcaş.
Well, numeşte-mă egocentric dacă vrei. Selfish. Grafoman. Însă nu aş vrea să am nicio carte cu mine. Am citit prea puţine în viaţă pentru a putea spune că “da, domle, asta e CARTEA, the one and only”. Există cărţi pe care le-am citit, mi-au plăcut şi am trecut peste – şi cărţi pe care nu le-am citit încă, despre care nu pot vorbi acum. Gustul se rafinează pe măsură ce citeşti, şi un Dostoievski citit acum n-ar mai avea acelaşi înţeles peste, să spunem, 5 ani. Unii dintre comentarorii lui Florin sugera Biblia; big mistake, citind chestii religioase ajungi habotnic, mai ales dacă nu mai ai altă reliatate mundană care să astâmpere tendinţa asta.
Aş vrea să am cu mine un cufăr mare de coli albe, şi creioane sau pixuri. Când am chef, să scriu eu. Precondiţia din întrebare este că vei locui pe acea insulă toată viaţa, exlclus plute şi alte şmecherii. Iar pentru o viaţă, vreau un jurnal. Mă apucă la ore fixe, simt câteodată că vreau să scriu. Probabil în singurătatea mea de pe insulă aş ajunge şi să joc mima cu papagalii, sau să fac curse de 100-metri-bambus cu ciutele. Cine ştie?
Ce ştiu sigur, este că aş exploda dacă nu aş putea să mă exprim prin scris …
Trenul foamei, suspendat
R.I.P. Agenda Zilei