Crâmpeie de istorie .. (2)

[..]
După biruinţa de la Petorvaradin, Eugeniu de Savoya decide în August 1716 să pornească spre Timişoara pentru a pune stăpânire pe această foarte importantă poziţie strategică. O armată de peste 150.000 de oameni este concentrată sub fortificaţiile Cetăţii, spre sfârşitul lunii August. Doar 18.000 soldaţi otomani erau concentraţi în Cetate şi încercau să opună rezistenţă uriaşei armate imperiale. Un joc al destinului inversa situaţia din 1552. Istoriograful oficial al Porţii, Mehmed Raşid, prezintă astfel asediul: “Duşmanii credinţei care asediau Cetatea Timişoara, în număr de peste 150.000 de afurisiţi, ei au săpat, în tabăra nenorocită, şanţuri şi gropi adânci şi largi şi au aşezat tunuri, barând astfel calea oştilor islamice. După ce au îndepărtat din toate părţile orice posibilitate de atac, au săpat şi au construit câte o tabără din loc în loc, cu ajutorul a peste 30.000 de raiale ghiaure, întărituri de pământ, asemenea unor cetăţi de pământ, iar cu ajutorul tunurilor şi humbaralelor au provocat greutăţi şi pierderi mari bărbaţilor, femeilor şi copiilor asediaţi în interiorul Cetăţii.”

În aceeaşi formulare tendenţioasă, specifică istoriografiei oficiale otomane, este prezentat evenimentul şi de Silahdar Mehmed Aga: oastea creştină “a asediat Cetatea Timişoara din patru părţi şi a împrejmuit-o cu un şanţ mare şi şarampoaie; a ales dintre raialele sale ghiaure aproape 30.000 de oameni puternici, potriviţi pentru tăzboi; le-a pus pe cap şepci şi în mâini săbii; pe unii i-a aşezat în întărituri, iar pe alţii i-a însărcinat să taie tufişuri şi lemne spre a le aşterne peste şanţurile Cetăţii; după ce au cărat pământ pentru astuparea acestora, au trecut peste ele tunurile, luptând zi şi noapte”.

Dramatismul încleştării militare a fost, cu siguranţă, considerabil. Efectuarea lucrărilor genistice a durat până în 19 Septembrie 1716, când Eugeniu de Savoya a ordonat declanşarea bombardamentelor. Aproape trei săptămâni, zi şi noapte, tunurile imperiale au vărsat foc şi moarte asupra Cetăţii [..]

Timişoara. Monografie., 
Ioan Munteanu şi Rodica Munteanu, 
Ed. Mirton 2002 (pag. 64)
Bătrâneţe.
Futil.