Centru.

M-a izbit ieri, pe drum. Mă gândeam cum PSD sunt “de stânga” şi PNL “de dreapta”, iar PDL a migrat între noţiuni, plecând în ’90 din centru-stânga pentru a ajunge în barca liberală în 2004, iar acum iarăşi în barca stângistă. Şi mai frapant, pentru oricine, este cum un politician poate migra dintr-un partid în altul, indiferent de ideologie, cum UDMR a făcut coaliţie cu toţi doar pentru a fi la guvernare, şi cum pare a exista o lipsă de valori crasă în politica noastră. (şi nu doar a noastră)

Acestor noţiuni, stânga şi dreapta, li se adaugă uneori calificativul “extremă”, pentru a nominaliza oamenii cu o idee fixă şi clară. Din fericire pentru noi, extrema stângă nu are şanse, iar cea dreaptă este reprezentată cu succes (sau nu :D) de către PRM/PNG. Bun, bun, dar unde a dispărut echilibrul? Orice taler cu două braţe trebuie să pivoteze în jurul unui ax. Ceea ce am numi “politica de centru”.

Prin urmare, unde ne este centrul, în România? Şi ce înseamnă centru? El nu poate fi doar suma dintre socialism şi capitalism, nu poate fi doar o compilaţie pentru a realiza echilibrul. În viziunea mea, un partid de centru are credo sintagma “doing what needs to be done, when it needs to be done”. În vreme de criză, să ajuţi săracii fără a pierde din vedere opţiunile pentru salvarea economiei. În vremuri bune, să stimulezi industria şi serviciile, fără a uita însă de legile care pun omul în centru. E nevoie de ajutor social pentru sinistraţi? Îl acorzi. E nevoie de granturi pentru a deschide fabrici noi? Dai terenul şi nişte scutiri de taxe, bonus.

Dar, mai presus de toate, centrul ăla mai trebuie să reprezinte ceva. Valorile poporului. Patrioţii şi naţionaliştii moderaţi trebuie să poată privi spre centru pentru a se regăsi. Statul, ca organizare politică, reprezintă suma cetăţenilor săi, and then some more. Este treaba stângii şi a dreptei să reprezinte vulgul, respectiv capitaliştii. Însă, noi, cei care nu suntem de nici unele, doar noi înşine, pe noi cine ne reprezintă? Problema cipurilor biometrice? A homosexualilor şi lesbienelor? A legilor contra pedofililor? Problema că CNA este un organ ineficient şi că televiziunea a devenit o sursă de idioţenii? Toate acestea sunt posibile dezbateri. Dar cine să le işte? Partidele de stânga şi dreapta se rezumă la a lua o poziţie, însă lor nu te poţi ralia, din motive ideologice. Nu poţi fi anti-gay fără a fi “un mic Vadim”, nu poţi critica televiziunea fără să fii un “comunistule!”.

Vreau un centru care, pe lângă politică, să işte dezbateri ideologice. Pentru că asta înseamnă politica: să discutăm despre ce vrem sau nu vrem în societate. Condiţia iniţială este să ne putem aşeza la dezbateri, fără a fi etichetaţi. Deci … ?