Festivalul berii – ziua a doua

Defapt, e mai puţin despre festival şi mai mult despre întreaga seară.

Am plecat pe la 21:10 de acasă, of course tramvaiul a venit peste câteva secole, în fine cred că era 21:45 când am ajuns la stadion. Aşa că i-am prins pe Holografi. Noah, nu exact genul meu, da’ merg de un dat din cap şi din crengi lângă nişte tipe bete. Bun. Doar că ploaia ne tot păsuia de pe la amiază aşa, prin urmare a început frumos, cu bobi mari ca la grindină. La început răcoritoare. Apoi am văzut că făcea clăbuci pe jos. Aveam o vestă cu glugă, după 15 minute puteam s-o storc. La un moment dat, între perdeaua de apă şi fumul de pe scenă, nu mai vedeam urmă de instrumentist.

Offtopic, aş spune că ne-a lipsit acest festival. Lumea a rezistat eroic până la sfârşit, cântând cu Bitman de zici că era soarele pe cer şi ziua abia începea. Clar, cu toţii fericiţi. Bun, vine finalul concertului, dup-aia am luat-o încet spre tramvaiul 9. Pe şosea se formase o minunată peliculă de apă, aşa că indiferent unde călcam mă stropeam. Parcul nu este iluminat, aşa că am trecut prin tot noroiul posibil. Final apoteotic, staţia, dar tramvaiul nu e niciunde, iar acoperiş nici în visele erotice. Şi am aşteptat în ploaie 20j’ de minute aşa, frumos. Bine, recunoxc, eram în sandale şi tricou deşi ştiam că va ploua. E modul meu absurd de a face frondă şi a spune naturii că nu mă sperie şi că nu-s un orăşean căcăcios, ba chiar când ploua mai tare m-a apuat un zâmbet tâmp de-al meu. Dar divaghez.

Vine tramvaiu’, se umple de oameni şi apă, mergem noi încetuţ cum mergem, apoi la intersecţia Rebreanu-Brâncoveanu oprim. Şi stăm. And then some more. Apoi realizăm că fusese un accident, o maşină era proiectată pe şine, aşa că unii pleacă spre casă cătinel. Nu toţi. Doi tolomaci, puţoi de 16-17 ani, coboară din tramvai şi trag un faceplant de toată frumuseţea. Comă alcoolică, bineînţeles. Ne adunăm câţiva, să-i punem dracu’ pe picioare, unu’ mai şi opunea rezistenţă, că “vreau să dorm”, alternând cu “lasă-mă să vomit”. Tot respectu’ pentru două tipe, oltence după vorbă după port, care s-au agitat, au dat telefoane şi în principiu ne-au făcut să nu-i pălmuim pe ăştia doi jenibili. Mai ales că ambulanţele, vreo 5 la număr, fuseseră deja chemate pentru accidentul de peste drum, aşa că cele 2 chemate pentru ăştia aveau să aştepte.

În final au venit şi ambulanţele noastre, i-au urcat pe ăştia doi, şi cale bătută. Mi-a plăcut de un medic, hâtru om, care cu calm le-a explicat fetelor că “n-au nevoie de prea multe îngrijiri .. un pat să doarmă şi un telefon la părinţi când se trezesc, că de alcool n-or să mai vrea să audă cam o săptămână”.

Despre accident nu ştiu prea multe, doar că un gagiu venea pe Rebreanu dinspre stadion şi mergea înainte, iar celălalt gagiu din sens opus, voia să facă stânga (de pe Rebreanu să între în Brâncoveanu). Amândoi pe verde, al doilea tip nu acordă prioritate, fierotaniile încârligate. Dacă am înţeles bine, şoferul care venea dinspre stadion avea alcoolemie 0,46, aşa că din victimă se transformă în vinovat. Mai ales că celălalt şofer era cu coloana în gât, or something like that. Să insist pe faptul că unii chiar fac exces de alcool la festival? Şi că li s-a suit la cap prea repede?

În fine, may they celebrate tomorrow in Heavens, dacă n-o să apuce pe pământ :)
Scurte. Again.
Song of the day.