Titlu.

Câteva gânduri:

Ok, ştim că pornoşagurile îs pentru bărbaţi. Dacă acum 2-3 ani mai vedeai o tentativă de preludiu, o limbă în păsărică dată femeii, acu’ nimic. Felaţie şi dup-aia hardcore. Which brings me to the point: de multe ori ajunge scula tipului în prim-plan, în detrimentul păsăricii ei. Păi treabă-i asta? Mai bine mă uit la porno cu lesbiene.

În altă ordine de idei, făcând recenzia muzikiei mele de prin comp, am băgat de seamă că, de când am boxe bune, s-a schimbat semnificativ şi registrul de muzică pe care-l ascult. Încă mai bag folk şi haus repetitiv, dar în principiu vreau muzică puternică :D . AcDC îs ca o pulă cu 3 coaie. Manowar. Metallica. CoF. Disturbed. Chestii d-alea la care să-mi zboare creierii pe pereţi. Alt avantaj e că se-aud mai bine melodiile vechi. O adevărată plăcere să bag un Set the controls for the heart, de la Floyd.

S-a terminat dracului sesiunea de examene. Am dansat pe sârmă până ieri dimineată, când am aflat că am trecut la Limbaje Formale. Că veni vorba:

D. (02.07.2009 22:06:03): e trist la flct
D. (02.07.2009 22:06:06): ori stii ori pici

Dacă tot am terminat cu şcolile, am băgat turbo şi am citit în câteva zile My Ishmael, al lui Daniel Quinn. Zice ceva tipu’, zice ceva. If nothing else, are dreptate într-un punct important: fiecare putem să-i învăţăm pe ceilalţi câte ceva. Tendinţa societăţii noastre este de specializare, de a pune multe aspecte ale vieţii în mâinile unor “specialişti”. Când supravieţuirea ar trebui să fie atât de simplă! La ce-mi foloseşte că ştim totul despre genomul uman, dacă aceste cunoştinţe sunt folosite în războaie biologice? Ce folos că putem comunica la distanţă, dacă o folosim pentru a ne coordona armatele? Poate sunt eu defect şi nu recunosc frumuseţea sacră a societăţii tehnologice, însă cred că ne lipseşte ceva: naturaleţea de a trăi în poala lui Dumnezeu. I mean, c’mon, să lucrezi 12 ore într-o fabrică, doar pentru a supravieţui? We call this evolution? Aş prefera să învăţăm mai puţin, şi să fim unii mai apropiaţi unii de alţii.

Am auzit nişte cuvinte de nenumărate ori: “să începem de la 0”. Politicieni corupţi? Îi împuşcăm şi începem de la început. Ah, nu avem educaţie? Trebuie reformă drastică şi jumătate din profesori daţi afară, iar elevii incapabili puşi în lesă. Ţiganii ne distrug imaginea? Îi tragem pe roată, îi izolăm în satele lor, şi noi vom redeveni albi şi puri în imaginea ţarilor vecine.

Cred că ţine de o incapacitate naturală de a construi sisteme, de a gândi sistemic şi sistematic. România nu are specialişti în ştiinţele umane, nu are nici măcar o cultură a interacţiunii. Oriunde în lumea asta, când ai o problemă, nu omori ce e la bază. Dacă pacientul se simte rău, nu tai stomacul să vezi dacă n-a înghiţit şuruburi cumva. La fel cum nu-i bagi toată coapsa în ghips dacă şi-a rupt degetul mare de la picior. Lipseşte acel simţ al detaliului, un simţ de fineţe, care să conducă cercetătorul printre greşeli pentru a crea un program de redresare la obiect. Un mecanic auto pe Dacie ştie mai multe, comparativ cu sociologii.

Ok, şi scârboşenia de final. Zeus arunca din Olimp cu fulgere când era nervos. Dacă Dumnezeul nostru este unul al iubirii, nu ar fi plauzibil ca fulgerele să fie rezultatul masturbării divine, un fel de climax natural?

Sfârşit de an universitar, ma non troppo
Când o zbura porcu' ...