No hai să ne jucăm de-a “ce-ar fi dacă”. Idee tot de la Bloodie.
Deci, pentru o singură zi, aş vrea să fiu:
- Personaj în “The Wall”, dacă se poate chiar Pink, personajul principal; diferenţa ar fi că i-aş fute una profesorului ăla scârbos, de nu s-ar vedea. (offtopic: vreau un fular cu imaginea asta)
- Blind musical prodigy: să mă plimbe altcineva prin sate, sătucuri şi orăşele din Europa; să cânt fără să ştiu cui, dar să ştiu că s-au bucurat enorm că m-au auzit..
- Dansator într-un musical postmodern: exact, cu orchestră afonă, dansuri pe o cupolă metalică ruginită, să cânt ca tâmpitu’ în gară între trenuri iar asta să pornească un flash mob .. :p
- Nicolae Ceauşescu; nu ştiu prea clar de ce, dar sunt sigur că o zi mi-ar ajunge cât să scriu apoi un roman cu insider info; sau, fiind un vis, m-aş sinucide în ’80 şi aş schimba cursul istoriei? Ceva de genu
- Felder, din romanul Înotătorul al lui John Henry Mackay; avem personalitate asemănătoare, de altfel, eu şi numitul personaj; dar sunt curios cum e să ajungi sus, sus, singur, şi să înveţi lecţia că eşti degeaba dacă ai ajuns singur; eu n-am învăţat-o, poate pentru că încă n-am ajuns acolo? E cazul să nu mai urc? (offtopic: vreau şi cartea!)
- Orator în Atena – chit că orice orator grec ar fi mai bun ca mine, da’ le-aş lărgi puţin setul de noţiuni; cred.
No, mai sunt multe roluri care-mi plac, dar pe care nu m-ar încânta să le joc eu. Bine, dacă mă întrebi, aş mai vrea să fiu Neil Armstrong, ştiind că tâmpiţii de pământeni n-or mai urcat în persoană pe Lună după mine, ci s-or mulţumit să trimită rachete şi roboţi. Sau poate n-aş vrea să fiu Neil. E plictisitor pe Lună.