Ideea mi-a fost inspirată de Răzvan, care ne povesteşte cum şi-a pierdut colecţia de muzică şi cum a trebuit să şi-o refacă. Just think of it: de câte ori aţi pierdut o colecţie de ceva şi aţi putut reface colecţia exact cum a fost? Chiar vorbind despre lucruri electronice, cum ar fi melodii sau borseta cu filme, chestii pe care le poţi re-downloada fără probleme.
Ceea ce ne duce la punctul esenţial, ştiut de toţi: cărăm balast după noi. Ţinem o melodie pentru am făcut sex cu ea în fundal, la radio. Ţinem o rachetă de tenis fiindcă a atins-o iubita din liceu. Ţinem şosete vechi. Asta nu-i o broblem în sine, nostalgia şi amintirile sunt esenţiale în funcţionarea sănătoasă a psihicului nostru.
Dar ce facem cu balastul intrat involuntar în viaţă? Păi îl scoatem. E sănătos să ai un număr limitat de chestii semnificative. Şi un sistem bine fundamentat de principii. Dacă ai scopuri, faci lucruri ca să obţii ceva. Strângi mormanul de conjuncturi, persoane, relaţii şi obiecte, pentru a se întâmpla un lucru probabil sau nu. Sigur, acelaşi morman îl strângi şi dacă faci lucrurile din principiu, pentru că aşa e drept. Însă măcar acum au semnificaţie. Diferenţa este că mormanul dispare, din când în când. Dacă l-ai construit conjunctural, pentru un scop, simţi musai nevoia să-l refaci în acelaşi mod, pentru că altă cale nu ştii. Dacă l-ai construit doar pentru că aşa era corect, poţi să-l schimbi. Foarte puţine chestii pe care le facem în viaţă necesită exact acelaşi set de condiţii, nu suntem maşini să nu funcţioneze lucrurile dacă nu am pus exact aceeaşi cutie de viteze înapoi. Uite aşa ies chestiile noi din lumea asta.
Aşa că, Răzvane, fii fericit. Şterge-ţi singur colecţia de muzică din când în când. Ignoră-ţi prietenii din când în când. Chiuleşte. Sări peste team-building. Oricare Răzvan ar citi rândurile astea :))
Ah, da, şi un mulţam către Mircea Popescu, de la articolul lui despre scopuri a pornit argumentaţia mea.
Cred ca orice om are scopuri.
“Dacă ai scopuri, faci lucruri ca să obţii ceva ”
Poti sa ai scopuri pe care sa nu le atingi niciodata, daca le urmaresti poti chiar sa pierzi ceva ori sa nu obtii nimic.
lol, fain că pui linkul dar blogul e protejat.
Expresia citată era pentru comparaţie. Dacă stau în prima bancă la examen, şi nu copiez, pot s-o fac fie cu scopul bravadei (mă vede profu’ că-s cinstit în timp ce restul din spate copiază pe rupte), fie din motivul că nu vreau să copiez, şi mai bine nu-i încurc pe ceilalţi.
Vezi că finalitatea nu e totuna cu dorinţa. Adică Ceauşescu a avut scopul să facă România mai bună, prosperă şi perla Ioropei, duduind de industrie. Peste 30j de ani, găsim mamuţi industriali ineficienţi şi blocuri insalubre. Scopul nu a fost dublat de gândire. Amin.
Finalitatea nu-i totuna cu dorinta, pai de asta ma gandesc ca uneori ii de preferat sa nu ne atingem scopurile.
Incerc sa spun ca prefer sa am un scop, in felul asta am si o directie de urmat, decat sa lustruiesc menta fluierand la luna.
Bune sfaturi, semnez si eu.
Florin: sorry de răspunsul întârziat.
Evident că fluieratul la lună nu este o soluţie. Nimeni n-a spus aşa ceva. E interesant de observat cum, fără scopuri, fără o concentrare (focus) de scurtă durată, multe persoane pur şi simplu s-ar găsi lipsite de sens.
Oricum, trăind acumulezi experienţă şi-ţi formezi un set de valori. Chestiunea ar fi că, din principiu, viaţa e destul de aleatorie, aşa că în afară de focusul pe termen scurt, e bine să ai un backup. Un corporatist dacă se trezeşte mâine pe continentul african, se uită urât la toţi şi cere un bilet de avion înapoi în Europa; dacă nu le primeşte, mai devreme sau mai târziu ajunge la casa de nărozi. Eu dacă mă trezesc în Africa, cer un laptop, interneţi, un abonament pe transportul în comun şi unul la bibliotecă. De acolo mă descurc, chiar dacă aş pierde absolut orice legătură cu ceea ce înainte numeam “civilizaţie”.
Parcă nenea Coandă spunea că o maşinărie nu e perfectă când nu mai ai ce să-i adaugi, ci când nu mai ai ce scoate de pe ea. Legea asta a complexităţii se aplică binişor şi la oameni :)
Pe principiul ‘arunca-ma oriunde din avion si ma descurc’, imi place partea asta.
Am cateva cazuri cu omi care si-au fixat scopuri, copii crescuti, case, bla bla bla, in momentul in care si-au atins scopurile s-a sfarsit totul.
Cel mai clar caz, unul din bunicii mei, cand a ramas fara nici un scop, a murit, pur si simplu.