Blogging românesc.

Se dă următorul videoclip:

Zoso are o însemnare cu videoclipul ăsta, doar că embedded din altă sursă. Sursă însemnare. O căutare scurtă ne spune că are vreo 4 luni videoclipul, ceea ce-l clasifică lejer drept “vechi”, mai ales că a fost viral la vremea lui.

Asta am şi întrebat, de altfel:

dAImon a scris pe 1 Septembrie 2009, 2:22 pm
Mosule, da’ nu-i cam vechi videoul? Si e de umplutura?

Autorul nu catadicseşte să răspundă, însă un fanatic da.

Ghetu a scris pe 1 Septembrie 2009, 3:35 pm
@dAImon: asa si? ce daca e de umplutura? ce daca e vechi? ai tu 10.000 de unici ca sa ii poti pune intrebari din astea inteligente lu’ zoso? nu mai spun ca e blogu’ lui si poate sa puna ce vrea.

Hai să ne înţelegem. Eu scriu pentru mine, şi chiar dacă mai scot 2-3 articole gândite într-o lună, tot blog personal se chiamă că am. Nu mă justific prin blog, deci. Numărul vizitatorilor nu este o măsură a mea, aşa cum este a bloggerului Zoso. Întrebările inteligente le pune oricine. E drept, blogul e al lui Zoso, şi scrie ce vrea. Dar e public şi acceptă comentarii, prin urmare spun şi eu ce vreau.

Unde vreau să ajung? Păi la o posibilă explicaţie a calităţii vieţii publice româneşti. Nu te poţi certa cu Zoso, pentru că în mintea amărăşteanului Zoso este El Însuşi. Nu-mi plac definiţiile recursive, aşa că nu te poţi legitima doar prin faptul că eşti cineva mare. De ce e Zoso mare? În opinia mea, el e foarte bun pe o nişă: e bun pentru omul care vrea all-in-one pack. Merge la lucru, deschide Zoso.ro şi devine cititor de bloguri. eCitizen 2.0 cum s-ar zice.

Cred sincer că doar calitatea te poate duce undeva sus. Face Vali Petcu ceva de calitate? Parţial, doar online, şi cam atât. If you ask me, dintre cei 4 viteji care se supranumesc “Mafia”, susnumitul n-are ce căuta în top. Nu cât timp există oameni mult mai pregătiţi ca el, spre exemplu Orlando Nicoară pentru media şi online, sau Bobby Voicu, sau Cristian Manafu. Alt vajnic mafiot, Orădeanul, e în bălării demult. Îl citeam pe vremea când avea articole faine şi încă îi zicea Siropel. Acum deschide-i site-ul, şi găseşti one-line articles, embeduri, păreri scurte, etcaetera. Singurii care au rămas de citit sunt Arhi, la fel de funny de când îl ştiu, şi VisUrât, la fel de natural.

Ce treabă are asta cu viaţa publică? Analogie. Nu poţi să dai de toţi pereţii cu un profesor universitar care plagiază gentil de unde apucă, pentru că “nu ai anii lui şi studiile lui”. Chiar dacă singurele studii necesare sunt abilitatea de a citi două cărţi, originalul şi copia. Nu putem da de pământ cu artiştii noştri de 3 lei, pentru că vezi-doamne nu avem alţii, şi în fond cine suntem noi să îi criticăm? Dar politicienii? De ce nu suntem deja în locul lor, dacă suntem aşa deştepţi?

Minunata “opinie publică” funcţionează ca o sită. Dacă opinia publică se aglutinează în jurul a 5-6 indivizi a căror calitate unică este blana lucioasă şi răgetul mai puternic, aşa să fie. Ne-o merităm. Dacă opinia publică ar avea mai puţină răbdare, mai multă circumspecţie şi un dram în plus de simţ al valorii, am vedea cum indivizii se bat la vârf, cu fair-play, pentru a ne capta atenţia. Şi toată lumea ar fi mai fericită.
O poveste despre Poli Timişoara.
Fără interneţi, viaţa ar fi mai frumoasă.