Lipsă de idei.

Ultimul articol publicat aici are vechimea de o săptămână, iar ăla e despre ceva extern mie. Cum s-ar zice, n-am prea gândit timp de 7 zile, sau n-am gândit nimic relevant, nimic, nici măcar banalităţi de scris într-un jurnal obişnuit.

Defapt, come to think about it, aş putea să povestesc că am primit o cameră foto. Un Canon S1 IS, nefolosită dar veche ca model; are doar 3.2MP, adică rezoluţia de 2000*1500, procesorul e prima versiune de Digic şi deci nu pot băga CHDK pe card, iar cardul dacă tot veni vorba, e unul de 256MB, un imens CompactFlash. E drept, calitatea zoomului şi numărul enorm de controale sunt chestii pe care le-am îndrăgit din prima clipă, şi încă explorez tainele. Dar probabil o s-o vând .. who knows?

Între timp a venit şi o vreme ploioasă numa’ bună de dormit, dormit, şi la trezire întors pe partea cealaltă şi dormit încă pe-atât. Azi voiam să văd meciul Elba-Atlassib, am luat tramvaiul 2, iar intervalul de 15 minute cât am aşteptat în Maria după tramvaiul 6 sau 8 mi-a fost suficient cât să mă întorc din drum. Nu e de ieşit fără căciulă, mănuşi, fular, bocanci şi haină groasă; preferabil pelerină impermeabilă, dacă nu o umbrelă rezistentă. Noaptea asta a scăzut temperatura la 4 grade, futu-i!

În altă ordine de idei, descopăr ce putere fenomenală are timpul asupra relaţiilor. Uitarea, chiar dacă nu e cel mai sănătos tratament, e cel mai sigur. La începutul verii credeam că s-au rupt definitiv 2-3 legături, doar pentru a le redescoperi acum. E drept, s-au schimbat condiţiile, s-au schimbat actorii .. nu credeam că putem creşte atât de repede.

N-am mai scris-o la timpul potrivit: deschiderea anului universitar m-a prins la Cluj, am stat acolo vreo 3 zile la o prietenă bună. De data asta nu am mai rămas blocat, uimit şi siderat, pur şi simplu am trăit o altă normalitate, am văzut biserici şi cartiere, scandaluri de stradă şi diverse lucruri. Genul ăsta de pauze mă reîncarcă enorm. Ciudat cum o relaţie de prietenie fără sex şi fără contact cu săptămânile poate să dureze …

Altă chestie pe care n-am menţionat-o: I got a job, de prin luna Iulie aşa. Orar cam nupţial, dar facultatea nu mă doreşte dimineţile, aşa că le-am împăcat. Nu, nu e pe domeniul meu, dar salariul e destul de ok şi până una-alta mai învăţ despre lucrurile de dincolo de ocean. Defapt, dacă tot a venit vorba despre “domeniul meu”, aş zice în treacăt că nu mă pasionează deloc ce fac la facultate, şi că cel mai probabil nu o să devin vreodată programator sau inginer software. Ceea ce era vizibil cu ochiul liber deja, dar am ţinut s-o zic “cu voce tare”. Cât timp jobul îmi permite să mă întreţin şi să-mi cumpăr diverse chestii, e ok. Wish-list lung, începând cu un dSLR şi terminând cu .. dar lasă.

Că tot am adus vorba de facultate: boring as hell. E o ironie a dracului de enervantă să ai profesori buni la materiile teoretice, şi la alea practice unde ai scrie nişte cod, nişte lăbari trişti. Am mers cam la toate cursurile, nimic earth-shattering sau măcar care să mă trezească. La un curs i-am povestit profesorului cum poate economisi timpi într-o căutare banală pe lăţimea unui graf orientat, el îmi explica cum că economisirea a N paşi nu e relevantă, doar pentru că devine codul mai puţin lizibil. That was so fucking high-school.

Şi cam atât.