Cum ziceam mai devreme, am făcut una bucată popas.
Una bucată pârâu lângă, numa’ bun de exersat talente foto.
Restu’ pozelor merg fără description.
Până geekul clasei s-a ocupat cu prăjitul micilor, lumea n-a stat degeaba. Unii cu pozele (salutări grupului FotoVest, btw) – alţii cu anticul joc numit şi lapte gros. Pe pariu, nu aşa.
Dilemă: la ora 13 mai era o tavă de mici de prăjit. Partea bună a fost că fetele au preferat să pape mai puţin ( d-aia vă iubim silueta, ne rămâne nouă de halit :D ), aşa că am reuşit să demarăm, cu chiu cu vai spre ţinta reală a excursiei.
Before I forget: am reuşit să adunăm vreo 4-5 saci cu peturi şi alte mizerii din plastic, şi abia am scormonit suprafaţa. Probabil ar trebui dinamită pentru a scoate din pământ sacii de rafie, hainele uzate, sticlele sparte şi restul prostiilor. Bonus, o muie virtuală pentru ăla care a lăsat conserve în urmă – nici nu m-am tăiat pe tot degetul arătător.
