Fost alegeri turul II. Votat Băsescu.
Am mai spus-o, între cei doi candidaţi diferenţele erau mici, sensibil mici, astfel că departajarea lor trebuia făcută (şi) pe detalii.
Ei bine, un prim detaliu relevant a fost prostia făcută de Geoană & co. pe 1 Decembrie în Piaţa Operei. Imensă, insurmontabilă, de neîntors, şi unde nu mai încape argumentul ba pe-a mă-tii “şi PDL şi-a adus susţinătorii acolo”. Tu ce căcat căutai, cine te-a pus, nu ţi-a zis nimeni că greşeşti? Oricum, omul a găsit ce a căutat.
Secondly, am încercat să evit dezbaterea celor doi. Ei bine, pentru asta sunt buni părinţii, a trebuit să caut pe net înregistrarea discuţiei – aşa că, hell, dacă tot aveam dileme, am zis că merită să privesc. Impresia generală a discuţiei, doi ţărani, în nici un caz nu doi potenţiali şefi de stat. O fi Obama ca Hitler, da’ nu-i Băse ca Obama. Diferenţa s-a făcut aici la puterea discursului: nea’ Geoană a părut o statuetă micuţă, o păpuşă pe arcuri, o figură goală de conţinut. Da, Băsescu e dictator în partidul lui, da, Traian şi-a cam organizat România după chipul şi asemănarea lui. Dar în 20 de ani nu a reuşit nimeni să propună un candidat şi să-l susţină până la capăt? I prefer a human to a dancer, you know.
Thirdly, zilele astea ne-a venit o scrisoare semnată Mircea Geoană. Angajatorul unui membru al familiei este Ministerul Transportului, şi în această scrisoare-template ne povestea prezidenţiabilul cum va face el investiţii în infrastructură, cum va moderniza totul, cum va rentabiliza, all that jazz. Nici un cuvânt despre salariile şi tichetele de masă restante, nici un cuvânt despre vreo măsură concretă. O simplă şi frumoasă limbă de lemn, care mi-a ieşit pe ochi între ’00 şi ’04.
..
Am pornit open-minded. Aş fi votat Geoană, dacă se arăta mai ferm. Dacă se dezicea clar de Ion Iliescu. Dacă ar fi reuşit să nu se pupe bot în bot cu PNL – pula mea, eşti de stânga, stai dracu’ la stânga; acordul cu liberalii stipulează şi o menţinere a cotei unice de impozitare, o măsură foarte departe de stânga aia. În scurt, între doi, aş fi fost gata să dat un vot în alb, un vot de încredere unei alianţe cusute cu aţă albă, să “votez schimbarea” ca să folosesc o expresie la modă. Însă când gafezi iremediabil precum M.G. …..
Iar dacă tot e Web 2.0, am descoperit ce scriam nu mai departe de acum două luni. Spuneam eu că, să citez:
În funcţie de context, probabil voi alege omul care are deja susţinere externă şi o oarecare susţinere în ţară.
Ei bine, prin prisma a ceea ce scriam, logic ar fi fost să aleg Geoană. Are susţinere, e diplomat. Însă ce visam eu pe atunci era o susţinere a unui candidat puternic, un om care conduce cu mâna lui o eventuală alianţă, şi nu un om de paie care pur şi simplu stă lângă un altul care-i la polul ideologic opus. Susţinerea lui este egală cu susţinerea din partea unor interese private, şi înroşirea diverselor televiziuni încă înainte de 22 Noiembrie a arătat destul de clar încotro bate vântul. Am zis că urăsc cuvântul “mogul”?
…
La ora când scriu aceste rânduri sondajele de la ieşirea de la urne sunt strânse, diferenţa de 2-3 procente între candidaţi fiind cam cât o marjă de eroare la orice sondaj din România. Ambii candidaţi s-au dovedit ţărani, proclamându-se câştigători dinainte. Perdantul, desigur, va lansa asupra celuilalt o întreagă serie de acuze de fraudare.
Am constatat cu ocazia asta că prezentatorii Europa FM sunt fanboys Geoană. Sigur, au făcut greşeala primară a oricărui fanboy, anume de a-şi da pe post preferinţele, chiar dacă oareşcum voalat. Rezultatul evident a fost un val de apeluri pro-Băsescu. Singurul lor moment de echidistanţă a fost ultima jumătate de oră, când, obosiţi, au reuşit să privească totul ca pe un joc. Prea târziu, Oprişane. Prea târziu, Adi Ardelean. Bogdan Miu întregeşte tripleta muşchetarilor din acestă seară.
Şi-am mai remarcat ceva: în România nu există un simţ al măsurii, un bun-simţ al întrecerii. Diverşi ascultători au fost chestionaţi, întrebaţi care este principala calitate a candidatului pe care nu l-au ales. Majoritatea nu au ştiut să răspundă, majoritatea au zis pur şi simplu că nu există, pur şi simplu contracandidatul nu avea calităţi. Ce să vorbim despre respectarea adversarului şi alte concepte S.F.?
No, n-a murit lumea. Sondajele îl dau câştigător pe Geoană, cu 2-3 procente în plus. Să aşteptăm rezultatul final. Indiferent de el, viaţa curge mai departe, şi vom lua deciziile în funcţie de situaţia momentului. Românul oricum uită şi iartă foarte repede …
Te credeam mult mai deştept, tinere. Păcat. Una peste alta, este opţiunea ta şi ţi-o respect.
You’re so Zen. Explica.
N-am ce să-ţi explic. O să găseşti singur explicaţia în următorii 5 ani.
@ Dan Chichernea : te-ai pripit cum s-a pripit şi Geoană. Felicitări !
@ dAImon : legat de “care este principala calitate a candidatului pe care nu l-au ales”. Mi se pare normal să nu te intereseze din moment ce nu îl votezi. Din punctul meu de vedere de acum, există două moduri de a vota în turul 2 : îl votezi pe x pentru că îţi place x, sau îl votezi pe x pentru că nu îţi place y. În ambele situaţii, y fiind contracandidatul, omul pe care nu l-ai ales, nu te interesează sub nici o formă calităţile lui y.
Hai să privim lucrurile şi altfel. Dacă ne gândim la marea masă a oamenilor care votează, este şi ea împărţită în două mari categorii : omul care votează cu x sub anumite presiuni (job, firmă, familie, etc.) şi omul care votează cu x din proprie iniţiativă şi fără presiuni. Din nou, te doare în bască ce calităţi are contracandidatul, în ambele cazuri. Bine, hai, ar fi cazul fericit în care eşti presat să îl votezi pe x când tu de fapt îl simpatizezi pe y şi nu doar pe ochi frumoşi, ci chiar îi ştii calităţile …
De parcă ar exista calităţi la politicieni, şi nu promisiuni mai bune sau mai rele, mai realizabile sau mai irealizabile …
Dan : Nu-i bai, vorba ta, avem 5 ani sa ne enervam pe indelete.
Anima : Votul implica a discerne, a cantari candidatii, cu bune si rele. Doar in ’92 a existat scuza ca nu exista personalitati publice in afara de Iliescu, nu exista presa, nu se stiau deci catindatii pana la kiloti. De atunci incoace, eu unul nu vad ca fiind scuzabila denigrarea adversarului, nu odata ce l-ai studiat macar superficial ca sa te asiguri ca NU vrei sa-l votezi. Gen.
Aaa, si inainte de a fi politicieni, ei sunt oameni. Basescu o fi curva pamantului, da’ eu as fi raspuns ca a fi ferm e calitatea lui. La fel cum a fi diplomat e a lui Geoana. Ca fermitatea primului se traduce prin cultul personalitatii, si ca diplomatia celuilalt echivaleaza cu a sta capra .. asta e deja alta caciula.
Prea puţini cred că mai au timp, chef, posibilitate sau chiar interes în a cântări cei doi candidaţi. Lucrul merge simplu : candidat fiind, dai pixuri, calendare, şepci, tricouri, sarmale moca, etc., promiţi luna de pe cer oamenilor cu capul pe umeri şi independenţi, promiţi salarii mai bune celor care votează şi concedierea celor care nu te votează.
Om fiind, cu vârsta legală pentru a vota, din toate astea ce vezi ?
1. Nu eşti la curent cu politica, votezi cu ăla care ţi-a dat mai mulţi cârnaţi. Celălalt nu te interesează ce calităţi are pentru că ori ţi-a dat mai puţin ori deloc.
2. Eşti la curent cu politica, faci parte sau eşti, cumva, sub influenţa unui partid politic. Calităţile oponentului nu prezintă interes, şi chit că ştii că are aşa ceva, nu ai fi prost să îl preamăreşti într-o emisiune radio, în seara cea mare.
3. Eşti la curent cu politica, nu faci parte din nici un partid politic şi nici nu îţi doreşti în viitor. Eh, ajungem iar la singurul caz în care poate te interesează ce calităţi are contracandidatul. Dar şi aici dacă îţi prieşte personalitatea unuia, greu mai poţi distinge ceva bun în cazul celui de-al doilea.
Am luat-o iar pe ulei … revin la comentariul tău ca să nu pară că vorbesc singur.
Vroiam să spun că, în ziua de azi, ai prea puţin loc pentru discernământ în ceea ce priveşte votarea (deşi nici în alte privinţe nu îţi trebuie prea mult).
Când spui că ai nevoie de presă pentru a “dezbrăca” de secrete un candidat, te limitezi mult şi priveşti prin ochelarii unor cotidiane sau emisiuni care pot deja să fie sub tutela unuia sau a celuilalt. Dacă te interesează adevărul despre personalitatea unui candidat trebuie să te zbaţi puţin şi eventual să îl auzi vorbind şi nerăstălmăcit de un terţ. Şi nici atunci nu poţi ştii adevărul gol-goluţ.
Şi în plus ce spui tu cu “nu vad ca fiind scuzabila denigrarea adversarului, nu odata ce l-ai studiat macar superficial ca sa te asiguri ca NU vrei sa-l votezi” mi se pare un pic imoral. Adică cam ce spui tu s-a întâmplat în majoritatea Timişoarei din câte am auzit. Nu s-a votat pro-Băsescu … s-a votat de fapt anti-Geoană. Asigurându-te că nu vrei să votezi o persoană înseamnă să-i studiezi, oarecum, defectele, nu să îţi dai seama de calităţi ce sunt mai prejos decât ale celuilalt.
A, şi apropo, dacă Geoană stă capră şi se fute cu alţii nu e DELOC diplomaţie, e şiretenie, şi nu e calitate, e defect.
Deci, ce calitate spui că are Geoană ? :)
Stai asa: masa votantilor este o pasta distribuita gradual, precum un gradient, in functie de criteriul pe care ti-l alegi. Voteaza si oameni cu scoala si aia cu 4 clase, voteaza si tarani si oraseni, si bogati si saraci, etc.
Dintre astia, singurii care voteaza cu ochii inchisi sunt cei care implinesc simultan urmatoarele conditii: fie’s prosti si saraci, fie’s batrani si saraci, fie’s batrani si sclerozati; a, sau is tineri entuziasmati, desi e rar. In orice alta combinatie, eu zic ca omul ala sta macar 5 minute sa se intrebe “de ce X si nu Y”, sau “de ce Y si nu X”. Si ajung 5 minute, daca nu esti rau-voitor, sa gasesti acolo o calitate, o ceva, cat de mic, ca doar n-or fi toti contra-candidatii din lume negri in cerul gurii.
Uite, spre exemplu si io acum 6 luni ziceam ca votez orice altceva decat Marinerul. Ferm. Adica as fi votat fix cu ochii inchisi, doar sa scapam de asta, iar daca ma intrebai ce calitate are oponentul, as fi raspuns ca “probabil nu are cultul personalitatii chiar asa avansat”. Ei bine, pana si predeterminarile astea le-a rasturnat Mirciulica, prin prezenta lui feminin-inefabila, si prin aliantele dubioase cu PNL. Asa ca am fost fortat sa stau iar si sa pun in balanta, again and again, pana a facut unul dintre ei pasi gresiti. Altfel eram in deadlock pana astazi.
Revenind: calitatile si defectele se judeca in functie de context si de functie. Da, pentru oricine altcineva, a fi moale poate fi un defect, insa in politica internationala e o calitate. La fel ca siretenia. Sau ma rog, a fi “ferm” e calitate, daca te cheama Helmut Kohl.
Cat despre ce s-a votat in Timisoara, procentele is fix, da’ fix copie la indigo cu restul oraselor mari, adica 60% portocaliu si 40% rosu. Nici macar nu e mai mare la noi, sa zici ca s-a razbunat cineva pentru 1 Decembrie.