Anul trecut am făcut o recenzie entuziastă evenimentului numit “24 de ore de teatru” – organizat de Teatrul Studenţesc Thespis. Anul ăsta am fost meh. Să explic.
M-am plâns atunci şi mă văd forţat să rămân la opinia aceea: sălile 201 şi 202 (în incinta Casei Studenţilor) sunt mult prea mici pentru a susţine un eveniment real. Se numesc Atelier şi nu degeaba poartă numele ăsta. Încap 30 de oameni lejer, 50 puţin înghesuiţi pe scaune, şi probabil spre 80 dacă se stă claie peste grămadă. Nu zic, e şi un avantaj acesta, jocul la 2 cm de nasul publicului, contactul intens, chestii absolut reale. Dar!
O sală de atelier are exact rolul acesta, de a susţine repetiţii acolo, avanpremiere poate, hai şi spectacole în miezul iernii când nu vine nici dracu. Însă când tu susţii un festival pe la care se perindă cam 300 de oameni lejer, ŞI la care festival îţi vin şi vizitatori, trupe din alte oraşe … e o minimă decenţă şi un semn de respect să eviţi înghesuiala. Nu ştiu unde exact s-ar fi putut ţine spectacolele, nu e treaba mea să aflu asta, interesaţi-vă, e cuibul vostru. Dar vreau măcar un scaun sub fund data viitoare, ok? :) (aceeaşi părere se pare că o are şi Camelia)
Despre evenimentul în sine nu pot spune mare lucru – în prima noapte am lucrat iar a doua zi am dormit.
Piesa Labirintul am văzut-o mai demult încă în avanpremieră, mi s-a părut plictisitoare atunci iar părerile celor care au văzut piesa acum tind să confirme asta. O fi o alegorie despre cum nu vedem calea şi cum suntem nişte păpuşi în marele joc, e posibil fătucile să reprezinte Maya indienilor, multe sunt posibile. Cert este că în afară de pocnirea unui lanţ pe-acolo şi de un dialog între pături şi cearşafuri .. eu unul nu găsesc o cheie coerentă de interpretare. Sunt însă deschis la a fi tras de mânecă, desigur :)
Am văzut pe viu Lecţia, în interpretarea teatrului Imago din Cluj. Nu am ce comenta legat de prezenţa lor scenică sau jocul actoricesc – având în vedere spaţiul extrem de mic lăsat de public, au făcut totul foarte eficient. De curiozitate am aruncat ochii peste originalul lui Ionesco, evident că el conţine foarte multe indicaţii care nu se respectă, însă ce este important: esenţialul este acolo, absurdul situaţiei, patetismul, lipsa de coerenţă a elevei şi lipsa de credibilitate a profesorului .. a ieşit o prăjitură ok, tranziţiile din comportamentele personajelor fiind aproape insesizabile. Câteva puncte minus pentru râsetele stridente din sală, cred că era conştientizarea dramei personale prin identificarea cu personajul, altfel nu-mi explic. Alt punct în minus este dat de însăşi natura piesei, personal nu-l degust pe Ionesco şi per total îmi pare că se livrează un produs oarecum fad, premestecat, ceva ce ştiam şi noi deja explicit. Then again, măcar interpretarea a fost ok.
Bun, finalul a fost dat de către piesa Ursul, în interpretarea Thespis. Mie unuia mi s-a părut o piesă foarte light, nu una potrivită pentru a închide un festival; then again, oi fi eu prea cârcotaş. Nu dau prea multe spoilere, dar cu titlu de părere zic aşa: fiecare personaj şi-a intrat bine în rol. Sigur, e discutabil dacă fata are vârsta sau fizicul necesare pentru rolul de văduvă, e discutabil dacă valetul nu era cam tânăr, dar astea sunt detalii şi ăsta e materialul uman al unui teatru studenţesc. Fiind comedie, singurul aspect asupra căruia mă pot exprima este acela al credibilităţii – şi anume, da, toţi 3 au mers frumos pe aţă de la cap la coadă, construind încet rolul, fără să ardă etape. Mai ales transformarea văduvei este vizibilă, din jocul psihologic de-a văduva cade subtil în jocul de-a martira, iar de acolo nu mai este decât un pas până la a trece la a-şi răzbuna tinereţea pierdută. Puncte bonus pentru scenele de final, practic glazura piesei o reprezintă scenele de după încheierea oficială, nişte cadre-ratate cum vezi la finalul filmelor, mai un urlet pe geam .. cool, what can I say :) . Şi de data asta flegmez adânc peste caprele care or râs vehement la fiecare clipit din gene care li s-o părut mai funny.
Noa, şi cam atât. Anul ăsta a cântat tot Cristina Pădurariu, însă acum nu eram deloc stors ci cu energie, prin urmare lălăielile ei au căzut pe urechi surde.
Mulţumim încă o dată Casei Studenţilor şi Thespis pentru efortul depus. Maybe next year it’s gonna be bigger, better, a bit comfier :)
Eu n-am vazut decat Ursul din astea 3 si mi-a parut bunicica, amuzanta, faina ca sa zic asa, iar cadrele de incheiere au smuls ropote de aplauze. Mai trebuie sa vad Labirintul ala, ca tot mi s-a spus ca-i faina piesa, dar acum nu stiu, daca tu zici ca-i plictisitoare nu ma mai stresez. O s-o vad cand oi vedea-o.
Ursul a fost faina de tot, doar ca in mintea mea nu se compara cu piesa de inchidere a anului trecut .. atunci am iesit din sala rupt psihic :D
la Labirintul zic sa mergi sa-ti faci o parere proprie totusi, chiar sunt curios de o second opinion la piesa