Scurte

Al saptelea articol glorios cu “scurte”. Tre’ să pun patent pe formula asta până nu ajunge trend.

Aşe.

Moment de acu’ 30 de secunde: citesc pe internet ceva ce-mi aminteşte de o oarecare cunoştinţă. Dau s-o caut în lista de messenger, “bă, cum dracu o chema pe asta?”. În final răspunsul mi l-am dat singur când am văzut lista goală .. “n-o mai cheamă, că s-o culcat”. Mda, e abia 4 dimineaţa …

Mai sus am făcut o referinţă improprie la Yahoo Messenger – sau, în fine, eu am spus messenger şi a ieşit referinţă implicită. Pentru că de ceva vreme – cred că se împlinesc acuşica 4 luni – folosesc Trillian în locul Y!M. Apetitul mi l-a deschis Meebo cu opţiunea fantastică de a comasa conturile de gtalk şi y!m, mutarea am făcut-o efectiv atunci când clientul de la Yahoo a crăpat şi a mai refuzat să pornească.

Ce-mi place la Trillian: notificare aproape real-time la mailuri, de asemenea ştie să arate şi excerpt de pe gmail. Pentru utilizatorii de gtalk îmi arată login şi logoff al oamenilor pe care nici măcar nu-i am în listă dar cu care m-am conversat pe mail. At least cred că asta face. Altă chestie absolut bestială: îmi arată că-mi scrii înainte să apeşti [enter] la prima fază; prima săptămână a fost plină de replici “ce doreşti?” şi de supoziţii despre puterile mele paranormale. Mai ştie şi auto-accept pentru incoming file transfers, sortarea transferurilor pe foldere … ce nu ştie este photo sharing. Şi-atât că m-am întins deja prea mult.

.. ok, last feature of Trilian: se ştie conecta la contul de Twitter. Înainte foloseam Seesmic, dar cum ăla e un site pe care trebuie să intru de bună voie .. meh, uitam. Aşa, cu ciripitoru’ integrat în messenger, altfel vine treaba. Şi cum deschide o fereastră de IM pentru a tweetui sau a răspunde altora .. e ca pe mess. Uneori trebuie să mă trag de urechi ca să realizez că ce scriu NU este  o chestie privată.

Am început să citesc pe budă Pădurea Spânzuraților. O fi el roman realist şi sombru şi exact şi ce mai vreţi, dar mie îmi pare că-i un fel de Adam și Eva mai puțin relevant. Aş putea să-l rezum în câteva cuvinte astfel: “Apostol observă că viaţa-i complexă și are multe aspecte, iar năruit sub presiunea puterilor mai mari ca el alege calea uşoară a dezertării – sinucidere simbolică“. The end. No really, stilul e fix la fel, dar în vreme ce în Adam şi Eva chiar se potriveşte pentru a descrie incertitudinile personajelor şi dramele lor de metempsihoză .. în povestea asta de front mai mult îmi stă în cale. Nici Ion nu mi-a picat prea bine, btw, mă bucur că există personaje care au drame existențiale, dar nu mă afectează cu nimic, nu merge nici la inimă nici la creier.

Acreala zilei : Prima dată am borât când cei 3 corifei ai bloggingului românesc au vorbit despre Microsoft şi piraterie – acum câteva săptămâni. Ieri a fost rândul să borăsc din nou, când şleahta a zis simultan şi la unison despre Roşia Montană. Zoso a dat-o finuţ cu un videoclip, că locuri de muncă, chestii, socoteli, e încurcată. Bun. Arhi a lovit în plin cu locuri de muncă, că de fapt n-ar fi problema noastră ci strict a locuitorilor din zonă. Iar Coşmaru’ a făcut ce ştie el mai bine .. trolling cu un videoclip în care apar 3 tineri beţi şi cu un look mai nonconformist la FânFest – lovitură nu la obiect ci la sentiment.

Ce m-a enervat? Dincolo de faptul că -brusc- ăştia 3 scriu despre exact acelaşi lucru (şi Coşmaru’ nu semnalează că ar fi advertorial, fereşte-mă Doamne) … deci, dincolo de asta, mă deranjează ideea vag exprimată cum că n-ar fi treaba noastră Roşia Montană, că noi orăşenii suntem nişte mişei că ne băgăm în ciorba ăstora de la munte.

Totuşi treaba cam este şi a nostră, că munţii ăia sunt în România – last time I checked, at least. Şi locuitorii din Roşia Montană sunt, cum să spun eu, trecători. E ca şi cum ai spune că ai de gând să distrugi sediul BNR, dar dacă tot o faci vei hrăni vreo 5 căţei ai străzii din banii de acolo. Fratele meu, populaţia din zonă a avut ocazia să se mute la oraş în vreo 40 de ani de comunism plus încă vreo 20 de libertate. N-au făcut-o, au stat în munţi şi sărăcie, nu i-a ţinut nimeni cu forţa, nu i-a plâns nimeni atunci, acum brusc suntem umanitari; mă leşi .. ?

Nimeni nu plânge după oraşul Ciudanoviţa unde şi-au futut sănătatea mii de oameni la scos de uraniu, nimeni nu-şi mai aminteşte de oraşele miniere Anina sau Călimani, cui îi mai pasă de Petrila? Unele zone ale ţării încă suferă grav de poluarea cu metale grele, pe asta o băgaţi sub covor destul de lejer, e uşor, nu?

Da mă, eroii neamului care sunteţi, bloggeri de opinie şi atitudine ce vă găsiţi, o să avem nişte locuri de muncă nici două decade. Şi apoi? Cine ne plăteşte pagubele? Nu ne e futută direcţia deja?

[ .. mda, cică asta a fost “scurt” ]