Relevant, irelevant

Azi vreau să discut despre un anume cancer blogosferic. Un cuvânt anume.

Ştiţi ce-i aia memă (en. meme)? E un cuvânt sau o expresie supra-folosită care odată însemna ceva real, dar care odată cu trecerea timpului ajunge să fie folosită aproape ironic. În limba engleză o memă recentă ar fi you dun goofed, în limba română o memă încetăţenită ar fi adresarea Comunistule! Cum ziceam, a-i spune cuiva comunist nu mai înseamnă de mult că acea persoană ar fi membru sau simpatizant PCR, ci mai degrabă e folosit ca o referinţă ironică la trecutul sau apucăturile celui vizat.

În orice caz, vreau să mi-l arătaţi pe ăla care a inventat mema cu “(eşti) irelevant“.

Băi fraţilor!

Hai să apelăm la DEX şi să aflăm ce-i aia:

RELEVÁ, relév, vb. I. Tranz. A pune în lumină, a scoate în evidență; a evidenția, a observa, a remarca, a sublinia. – Din fr. relever.

RELEVÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care relevă. Factor ~. 2) (despre fapte de limbă) Care servește la crearea opozițiilor în cadrul unui microsistem. /<fr. relevant

Cumva -magic- a intrat în limba română şi uzanţa de a numi relevant un lucru care-i “la subiect”. Hai să vă dau un exemplu în care cuvântul ăsta e folosit corect:

.. şi vorbind despre caracterul lui Remeş, consider că este relevant faptul că a acceptat să ia mită în natură

A releva, a arunca lumină asupra. Ceva este relevant nu pentru că are proprietatea de a fi important, ci pentru că are proprietatea de a face conexiuni, de a acţiona ca un catalizator, dezvăluind noi aspecte. Sper că diferenţa este clară.

Explicaţi-mi de ce n-ar trebui să iau maceta când cineva produce un astfel de comentariu:

Tu chiar crezi ca esti relevant. Pentru ca ai multi cititori, pentru ca te implici. Trebuie sa-ti spun ca si CanCan are multi cititori. Si, nu, nu esti relevant absolut deloc. Poate doar atunci cand te uiti in oglinda cu pieptul dezgolit si lantul atârnând sfatos de gatul tau finut.

Revenind la subiectul meu.

Aş fi curios care-i boul ce a decis că poţi spune despre o persoană că este irelevantă. După cum tocmai am dedus mai sus, această proprietate are sens doar într-un anumit context şi faţă de anumite fapte. Omul faţă de fapte nu este niciodată egal, este deasupra lor sau sub vremuri, generând sau suportând diverse consecinţe, nefiind însă în aceeaşi clasă cu ele. Ceva poate fi relevant despre o persoană. Un atribut al persoanei poate fi relevant pentru o altă situaţie.

Dar beţivul de la colţ nu poate fi -ontologic vorbind- irelevant. Existenţa lui ar putea fi, dar atunci ne revine să demonstrăm că nu există nici un context în care omul acela să nu facă nimic folosibil. Cum simplul fapt că e beţiv îi permite să fie dat ca exemplu negativ, se cheamă că e relevant. Nu mai spun că dacă are copii mici părerile lui tâmpite despre viaţă vor fi considerate foarte adecvate de către ei.

Chestia asta se aplică şi interacţiunilor, sau mai ales interacţiunilor. Beţivul de mai sus dacă va încerca să se certe cu cineva mai treaz va fi făcut pilaf (ideologic vorbind). Am putea spune că beţivul este irelevant faţă de alt om? Nu. Părerile lui sunt, faţă cu discuţia. Faţă cu omul treaz, părerile pot fi considerate greşite, haioase, idioate. O părere nu poate fi relevantă sau irelevantă faţă cu mine, ci poate faţă cu sistemul meu de gândire.Sigur, dacă eu sunt mereu treaz şi el e mereu beat aş putea la un moment dat să-l rog să vorbească cu altcineva. Dar îl voi ruga să facă acest lucru fiindcă părerile lui sunt (aşa-şi-pe-dincolo), nu pentru că el însuşi ar fi. El dacă se trezeşte poate descoperim că-i profesor universitar şi e în stare să bată la discurs tot satul.

Notăm în treacăt că această argumentaţie este construită pe fundaţia ideii că orice persoană este în esenţă bună, doar mediul înconjurător o strică. Poate greşesc, poate există oameni care în toată viaţa lor nu pot produce o chestie coerentă. Încă studiez problema.

În special online, discursul reprezintă persoana. Apuci să spui o prostie şi ea este amintită şi repetată pe toţi coclaurii internetului până ajungi să cauţi vreo piatră sub care să te ascunzi. Problema fiind că fiind online ne găsim toţi egali, formal vorbind. Dacă în realitate pe moaca mea se citeşte “om treaz” şi pe a ta “beţiv notoriu” şi prin urmare aş putea arde etapele declarând din prima că nu mă interesează ce spui … ei bine, online nu se poate. Hârtia virtuală suportă orice şi în orice cantitate, de la oricine. Eu nu pot spune că eşti beţiv fiindcă nu te ştiu; pot, desigur, să deduc după un număr de interacţiuni ratate că te comporţi ca un prost şi să te etichetez de acum încolo. Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că s-ar putea găsi cineva care să te considere interesant, sau că tu la un moment dat te vei trezi din beţie. Moment în care eticheta mea asupra ta s-a dus dracului.

Ştiţi vorba aia cu “dacă nu faci afirmaţii categorice n-o să pari un dobitoc mai târziu”? Mno. Pe internet eşti liber să abuzezi limbajul şi să spui despre un om că-i “irelevant”, în subsidiar încercând să transmiţi că “eu nu am reuşit să am nici o interacţiune coerentă cu acest om, şi presupun că nimeni altcineva nu va reuşi“. Poate ai dreptate, poate nu. Dar ontologic vorbind tu nu ai, internetul de felul lui e mare şi rişti să se găsească în vreo 5 minute câţiva oameni care să considere relevante părerile beţivului. Sigur, ţie îţi rămâne să demonstrezi că nici părerile lor nu sunt bune, informate ş.a.m.d., dar de aici până la a nimeri la un moment dat peste cineva ŞI mai deştept decât tine ŞI care îl place pe beţiv este un singur pas.

Asta-i drama internetului: oricine este relevant în cercul lui. Şi tu dacă faci pe elitistu’ o să pari exact asta: un spermezeu elitist.