Citind pe Slashdot, am dat de următoarea mostră de conversaţie în comentarii:
In before everyone else: there is no such word as ‘virii’.
Forsooth, dear sir! Thou hast yon goode pointe! Which is to say, languages change. The summary used “virii,” we all knew what it meant, and it passes the “doesn’t annoy me” test. So by my standards, it is a word despite what you and Webster’s might say.
Pe scurt, articolul folosea cuvântul “virii” în loc de mai-cunoscutul “viruses” ca plural pentru viruşi. S-o găsit unul deştept să esplice că nu există cuvântul ăla, şi răspunsul şi l-o primit prompt: da boule, nu-i în dicţionar, da’ e folosit de lumea din domeniu şi chiar cine nu l-a folosit îl înţelege. Dispari.
Partea care mă interesează în mod specific este aia cu doesn’t-annoy-me-test: în româneşte, cuvântul a trecut testul de zgâriat urechea. Nu zgârie urechea, e perfect pentru a fi folosit. De ce mă interesează acest test? Pentru că îl putem folosi pentru a ne ghida în limba română atunci când apele nu sunt tocmai clare.
Exemplul 1:
Oricât aş striga eu în pustiu, a devenit comună confuzia între “relevant” şi “important”. Dacă mai rezistă încă un an, exprimarea asta va fi suficient de comună încât să apară prin presă suficient de des încât să ajungă la tot poporu’. Caz în care promotorul ei câştigă interneţ -iar dacă nu prinde nimic nu se întâmplă, no harm done vorba englezului. Doar eu îmi voi fi pierdut timpul încercând să clarific chestii.
Exemplul 2:
Toată lumea bună ştie că “locaţie” înseamnă chirie, or auzit ei din Dex. Foarte bine, foarte frumos, huo cu impurii care folosesc cuvântul în alte scopuri. Doar că există o mică hachiţă: englezescul location îşi caută echivalent în mentalul colectiv românesc – el înseamnă şi localizare în spaţiu dar şi spaţiu destinat folosirii, îl tot auzi prin filme, pe scurt plânge după o traducere . Şi … nu avem nimic în limba română care să acopere chestia asta, aşa că am procedat la a traduce mot-a-mot.
Prin urmare ne-am înbogăţit cu un sens nou pentru “locaţie”, iar puriştii care urlă cu Dexu’ în mână sunt invitaţi să sugă pula până găsesc un cuvânt care trece şi el testul de doesn’t-annoy-me. Pentru că “locaţie” folosit în faţa cuiva care nu l-a mai auzit este înţeles instant cu sensul din engleză şi nu provoacă fricţiuni nimănui.
Exemplul 3:
Favorita mea, expresia “a avea sens”. Englezii au o perspectivă diferită, la ei lucrurile make sense, adică “fac sens”. Poate e o tâmpenie să traduci la literă mai ales că ai deja în limba proprie o expresie cu acelaşi sens. Dar! Am folosit acest “face sens” între diverşi oameni care au aparatul critic necesar şi pot pricepe o ironie, şi nu mi s-a atras atenţia vreodată că aş fi vreun criminal lingvistic. Singurul lucru mai grav care s-a întâmplat a fost să mi se spună că nu-i prea grozav importul şi că n-are sens să intru în sensuri subtile. Atât.
Uite deci o chestie care probabil nu va trece vreodată testul străzii, şi în loc să ne lansăm în diatribe pro sau contra, ajunge să menţionăm scurt că pe noi ne zgârie la ureche şi că vom refuza să folosim forma aceea până nu va deveni comună. E atât de simplu. Iar eu voi fi liber să spun mai departe că diverse chestii nu fac sens fără ca diverşi fixişti să privească întunecat pe sub sprâncene.
Exemplul 4:
Salutăm micii Mareani dintre noi, şi luăm în discuţie cuvântul “almanahe” – de fapt, cu acelaşi drum vom discuta şi despre “succesuri”. Nu ştiu despre voi, dar eu personal n-am deschis un almanah de secole, cred că-s peste 10 ani de când citeam un almanah anual editat de Agenda. Însuşi obiectul discuţiei fiind obscur, nu cred că mi-am pus vreodată problema cum pizda mă-sii se scrie un almanah, două .. almanahuri? De ce nu-s almanahe, sună vag ciudat?
O telecomandă, două telecomande? E drept, ăştia-s bătuţi cu pula-n cap, doar comandă-comenzi e ceva comun iar despre compunere afli în şcoala generală. Totuşi mi se pare că suntem tare, tare departe de regula frumoasă din engleză unde dacă vrei plural adaugi sufixul -(e)s, job done. La fel, eu ştiu că am succes sau nu, ştiu despre alţii că au succes sau nu, câţi v-aţi pus problema pluralului acestui cuvânt înainte de Marean? Parcă îmi amintesc vag că se mai ura prin felicitări să ai un an plin de succese, cam subţire totuşi. Ia ziceţi la viteză, cinematografuri? De ce nu? Taximetru la singular şi taxiuri la plural, un milion de reguli pierdute prin cărţile de gramatică …
Cert este că eu unul, luat din pat la 4 dimineaţa, n-aş şti să spun cum îi corect cu almanahele şi succesurile, da’ aş şti să conjug câteva verbe franceze şi germane sau să zic forme neregulate pentru vreo 50 de verbe în engleză. Io ratez (fail) sau limba română? Am ca nişte dubii …
Sumar:
.. că deja mă întind mai mult decât e cazul.
Voi când eraţi copii nu v-aţi întrebat părinţii de ce-i spune pernei “pernă”? De ce plapuma se scrie aşa, de ce “masă” şi nu “amdă” (cuv. inventat), de ce, de ce, de ce. Şi ei n-au ştiu să vă spună, v-au bălmăjit ceva pe-acolo despre cum “aşa se spune şi cu asta basta”, iar vor aţi băgat la cap şi aţi digerat ca nişte mici drone cuminţi.
Noa, de atunci şi până astăzi v-aţi pierdut abilitatea aia, flexibilitatea, capacitatea de a pune măcar întrebări, de a chestiona un status-quo. Acum probabil vă zgârie la ureche orice căcat care nu pare a fi în DEX, deşi nu aveţi greţuri să scrie mouse-ul în loc de maus. Un simţ ciudat al limbii, o expectativă funestă, o cerere prostească pentru un lider şi o direcţie pre-setate, o atitudine furibundă contra celui care-şi permite să greşească sau să fie liber cu cuvintele. Sau să facă cacofonii, no, vă sună aşa de oribil? Serios? Ia repetaţi de 5 ori, nici nu se mai aude. Apropo, dacă Nichita ar trăi cre’ că ar fi linşat pentru necuvintele lui, ce-s alea? Nu-i în DEX!
Cam ăsta-i portretul omului mediu care se consideră “educat”. Şi ştiţi ceva? O bună parte din ei nu trec testul de doesn’t-annoy-ME.
1. Măi, să mă fi bătut şi tot nu m-aş fi gândit că relevant îi ia locul lui important…
2. Cu locaţie sunt de acord. Îl vreau în dex şi-n porcăria aia de doom cât mai repede; mă enervează să tot caut variante de tradus gen loc, amplasament sau mai ştiu eu ce.
3. Face sens e un barbarism inutil atâta timp cât aveam: are sens.
În rest lucrurile sunt simple pentru mine: dacă avem echivalent românesc nu văd de ce am prelua un barbarism. Dacă nu avem (cum e cazul mouse, website, social media) atunci să preluăm dară …
Apropo de social media, m-am tot gândit: nu e necesar să-l traducem cu media socială, e chiar ridicol. Tot aşa a fost preluat şi mass media(mijloace de comunicare în masă). La fel, dacă e cazul social media poate fi explicat prin: mijloace de comunicare socială. Dar social media este o realitate necesară şi inexistentă în semantica românească.
Ai citit http://polimedia.us/trilema/2010/pentru-barbatul-cel-greu-cari-luand-o-fimei-guraliva-sa-duci-sa-cei-moarte-la-giudecata/ ? Cit timp ti-o luat ? Ti-o zgiriat urechiusele ? Ce te-ai face daca pentru a citi ziarul mediu ti-ar lua intre de doua si de cinci ori mai mult timp decit iti ia astazi ? Merita sa citim cu totii de cinci ori mai putin pentru a nu ingradi libertatile imaginate de tipi mult prea creativi in raport cu stiinta lor de carte ?
Intrebari, intrebari.
ananati:
Dacă n-ar fi cam lung, “mijloace de comunicare socială” ar fi acceptabil. Aş putea ridica obiecţia că totuşi sintagma de comunicare în masă transmite o calitate în vreme ce de comunicare socială nu transmite nimic, nu conţine sens, dar astea-s deja detalii :)
Mircea:
Văd unde baţi, da’ exemplul tău e fix la antipozi. Eu zic de cuvinte care-s DEJA în limbă (dar nu în dicţionar) cu un sens pe care-l putem identifica rapid, iar tu vii cu un articol plin de cuvinte care astăzi nu mai au sens pentru noi.
Sau îmi scapă ceva?
Pai nu stiu, da’ poate faptul ca dictionarul fiind standardul, cele doua extreme pe care tu le vezi la antipozi ajung usor sa se confunde.
E demn de remarcat faptul că pluralul „viruși” și-a găsit destul de repede loc în vocabularul calculatoristic al românilor (cel puțin al celora care au tangențe cu domeniul) – la polul opus față de „virusuri”, care are același sens cu „viruses” din engleză.
spyked:
Amin.
Mircea:
Vezi spaicu’ cu viruşii lui, vezi-o pe [ananati] care-i traducătoare în legătură cu locaţie ..
Dicţionarul ăla nu e standardul atâta vreme cât el nu face decât să reflecte ceva scurs, ceva consumat.
Uite, io-s de acord că nu orice bou e îndrituit să inventeze cuvinte pe loc, şi să stăm noi să ghicim care curu’ mă-sii e sensul. Doar că ăsta e un proces care se întâmplă fie că vrei fie că nu. Şi-atunci după ce un număr oarecare de oameni încep să-l folosească, ce-ţi rămâne de făcut?
Daca miine isi schimba opinia, numarul ala de oameni ? Daca si-o schimba de cite cinci ori pe deceniu, timp de 200 de ani ? Cine pula mea va mai putea citi limba romana fara tspe doctorate ? Cine se va obosi sa faca tspe doctorate doar ca sa poata citi timpeniile irelevante scrise de niste tipi prea plini de ei ca traiau in 2010 ?
Daca-i pina acolo, ce-ar fi ca Parlamentul sa schimbe impozitele lunar ? A, stai, deja le schimba, chit ca scrie-n Cod ca nu-i voie. Mnoa, ma gindesc ca ai dreptate, sa aducem atunci haosul semantic la nivel comparabil cu haosul din celelalte domenii, macar stim o treaba.
Io-s tot contra. O fi fiind Eminescu creator de limba, da’ nu orice proasta cu internet de la serviciu si garsoniera-n chirie in Titan e Eminescu. Si nici un numar oricit de mare de proaste, eventual egal cu numaru’ de garsoniere din Titan. Tot asa cum o cantitate foarte mare de gindaci de bucatarie nu devine niciodata o oaie, ci ramine mereu o invazie de gindaci de bucatarie.
Să mor io, mi-ai stricat jucăria :))
Ok, hands down, you got your point through. Deşi încă mă gândesc că nu-ţi trebuie doctorat ca să citeşti într-un dicţionr de arhaisme ..
Mnoa,odata ce ne-am inteles nu am nimic impotriva sa se schimbe pe ici-pe colo. Dar si schimbarile astea, trebuie sa urmeze niste reguli, care in mare sunt cam date si se cam cunosc, de catre specialisti (da’ de-aia adevarati).
De exemplu virusi a cistigat asupra lui virusuri pentru ca are mai putine silabe si mai putine vocale tari. Locatie are bune sanse sa cistige (tot din acelasi motiv), asa cum a cistigat si statuie, chiar daca pe mine ma enerveaza (ambele). Telecomande are sanse pentru ca telecomenzi pare intuitiv (adica dupa regulile implicite ale limbii) sa pluralizeze doar partea de comanda, si nu obiectul in totul lor, deci telecomenzi ar putea fi o succesiune de comenzi emise din telecomanda, sau o telecomanda care telecomandeaza mai multe televizoare simultan. Relevant nu cred insa ca are nici o sansa.
Acuma nu ştiu de-am fost gând la gând cu bucurie, dar văd că tot despre probleme lingvistice te-o mâncat şi pe tine. Mă rog, pe alte lungimi de undă, dar subiect similar. N-are rost să mă mai bag şi eu ca musca-n zer, dar trebuie să zic că subscriu comentariului nr. 7. Adaug ce-am scris şi la mine-n ogradă: limba noastră-i o comoară în continuă dezvoltare. E ca un organism viu ce creşte. For the sake of the argument: îi ca o tufă într-un parc. Numa’ că deşi ea creşte şi creşte, trebe să existe grădinari care să-i mai tundă din coardele ce-o iau razna.
Aşa se întâmplă cu orice limbă nu doar cu a noastră. Că o să treacă multă apă pe Tamisa până când jargonul Cockney o să intre ca normă în limba engleză (cam extrem exemplul, dar pricepi tu).
[…] Cu complimente cetateanului Chirila. Category: Gandesc, deci gandesc You can follow any responses to this entry through the RSS […]